Potrivit lui Bolojan, una dintre principalele cauze este modul în care au fost acordate, în timp, sporurile și beneficiile.
„Trebuie să discutăm atât problemele de formă, cât și cele de fond. Ce trebuie să fie clar este că această lege a salarizării a fost un angajament al României în programul PNRR. De trecerea acestei legi ține absorbția de către România a peste 770 de milioane de euro. Deci, dacă până în toamnă această lege va trece, vom primi acești bani. Dacă nu, România va pierde acești bani, pentru că sunt granturi pe care ar trebui să le primească.
Asta pe de o parte. Pe de altă parte, sigur că guvernele ar fi trebuit să vină cu această lege a salarizării de mai mult timp, dar nu au făcut asta și, în primul rând, este responsabilitatea Ministerului Muncii, care trebuia să o promoveze. Din păcate, s-a lungit foarte mult, pentru că sunt două aspecte foarte importante.
Primul aspect este capacitatea acestei țări de a mări salariile în mod real. Comisia Europeană, pe bună dreptate, și noi recunoaștem că, de-a lungul acestor ani, legea salarizării a fost modificată de nenumărate ori. Fiecare, cum a putut, fiecare categorie socială, în funcție de influență, la un moment dat a avut un ministru care a încercat să o ajute și a introdus sporuri și diferite condiții, creând un cadru în care au apărut dezechilibre destul de mari. Astfel, oameni care au teoretic aceeași greutate a muncii sunt plătiți foarte diferit doar pentru că lucrează la o instituție sau la alta”, a declarat Bolojan.
Posibilitatea de a crește salariile pentru toată lumea, limitată
În același timp, premierul subliniază că posibilitatea de a crește salariile pentru toți bugetarii este limitată de capacitatea financiară a statului. România colectează sub 30% din PIB la buget, mult sub media europeană de aproximativ 40%, însă alocă deja 39% din aceste venituri pentru plata salariilor, față de o medie europeană de 25%.
Totodată, aceste condiții, susține Bolojan, creșterile salariale nu pot fi aplicate uniform fără riscuri bugetare, iar reforma salarizării, cerută și prin PNRR, ar trebui să corecteze aceste inechități și să stabilească un sistem mai echilibrat.
MAI MULT MEDIAFAX„Mă gândesc, de exemplu, la cei care lucrează pe fonduri europene: unii au sporuri de 70-80%, pentru că și le-au cumulat într-un anumit fel, alții au de 20%, iar acest lucru a creat foarte multe nemulțumiri. Și atunci, pe bună dreptate, s-a spus: faceți o lege a salarizării care se aplică odată, deci nu se mai eșalonează, și care răspunde și unor criterii de echitate.
A doua problemă foarte importantă este partea de anvelopă, adică capacitatea acestei țări de a plăti fondul de salarii. Și aceasta este problema cea mai neplăcută, pe care toată lumea a încercat să o evite. Există însă niște realități.
Noi avem, în acest an, aproximativ 166 de miliarde de lei, volumul total al salariilor în sectorul public, ceea ce reprezintă cam 8,1% din PIB-ul României. Din bogăția acestei țări, această sumă merge către salarii, dar trebuie să înțelegem și altceva.
România este o țară care are veniturile publice aproape de 30% din PIB, de fapt sub 30%, în timp ce media țărilor europene este de aproximativ 40%. Ei colectează 40% din bogăția lor sub formă de venituri, din care pot rezolva problemele cetățenilor. Noi avem doar 30% pentru a face același lucru.
Din ceea ce încasăm la bugetul public, ei cheltuiesc, în medie, aproximativ 25% pentru salarii, în timp ce noi cheltuim 39% din veniturile bugetare pentru salariile din sectorul public. Prin urmare, România are o problemă: are printre cele mai mici venituri bugetare ca pondere în PIB (doar Islanda stă mai jos), dar printre cele mai mari cheltuieli de personal din acest puțin pe care îl are.
Prin urmare, capacitatea țării de a mai face creșteri ale anvelopei salariale este foarte scăzută. De aceea, în urma discuțiilor cu Comisia Europeană și Ministerul de Finanțe, s-a ajuns la un acord, și de aceea am susținut un acord politic, pentru o creștere anul viitor a anvelopei de aproximativ 8 miliarde de lei, care ne menține pe această traiectorie. Practic, nu putem depăși nici anul viitor mai mult de 1,1% din PIB”, a conchis Bolojan.
