În contextul recent al abuzurilor dezvăluite în mai multe universități din țară, o analiză a codurilor de etică ale universităților din Europa arată exemple care pot fi implementate și în instituțiile de învățământ de la noi, scrie publicația Scena9.
O investigație publicată de Rise Project de la finalul anului trecut, din cadrul proiectului Catedrei de abuz, arată cum Puiu Șerban, director artistic al Teatrului Elisabeta din București, regizor și profesor de actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București (UNATC) obișnuia să hărțuiască studentele de mai bine de 20 de ani.
„Tu, dacă vrei să reușești în meseria asta, tre’ să te fuți bine, că ești urâtă ca un buhai de baltă”, e una dintre zecile de remarci ale profesorului, făcute publice de foste studente. Printre ele se numără actrițele Alice Monica Marinescu și Katia Pascariu.
Într-un reportaj publicat în Libertatea în vara lui 2022, mai multe studente și absolvente de la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai acuzau doi profesori de agresiuni sexuale și hărțuire.
„Eram la o petrecere la care a venit neinvitat. Când a plecat, i-am spus „«La revedere, sper că v-ați simțit bine!». El mi-a răspuns: «dacă îmi mai spui o dată v-ați, o să îți rup clitorisul». Nu am știut cum să reacționez în momentul ăla, așa că doar am râs”, povestea una dintre studente.
Tot în 2022, regizorul de teatru și profesorul Felix Alexa era și el acuzat de hărțuire sexuală și psihologică de mai multe foste studente ale UNATC din București. Acesta a respins acuzațiile, spunând că totul este o exagerare și anunța că-și va apăra onoarea în instanță.
Acestea sunt doar câteva exemple făcute publice de studente și foste studente care și-au făcut curaj să vorbească. Însă ce măsuri le-ar fi putut proteja? Ce măsuri îi protejează astăzi pe studenți de hărțuirea sexuală?
Publicația Scena 9 publică câteva exemple din codurile de etică ale universităților din Europa.
Modele de grijă și siguranță din străinătate
O cultură cu toleranță zero față de abuzurile de orice fel din universități cuprinde câteva elemente cheie, scrie Scena9. De la definițiile clare ale comportamentelor nepotrivite și exemple practice care nu lasă loc de interpretări, la echipe specializate care să asculte și să sprijine studenții, uneori chiar și din punct de vedere legal.
Universitatea Aarhus din Danemarca prezintă pe site definiția hărțuirii sexuale prin includerea tuturor „formelor de comportament cu tentă sexuală, verbal, non-verbal sau fizic, nesolicitat, care atacă demnitatea unei persoane și care creează un mediu amenințător, ostil, degradant, umilitor sau neplăcut – atât fizic, cât și psihic. Și bărbații, și femeile se pot comporta într-un mod ce constituie hărțuire sexuală”.
Aici, Consiliul Studenților oferă și un program de ajutor legal victimelor hărțuirii sau bullyingului, prin consiliere.
University of London din Marea Britanie explică printr-un document de 15 pagini dezechilibrele de putere din mediul universitar și definește inclusiv consimțământul.
Încălcarea granițelor profesor-student
Dincolo de definiții, universitățile oferă și exemple concrete ale formelor de abuz. Universitatea Catolică din Leuven (Belgia) arată prin povești concrete cum poate arăta un comportament nepotrivit, alături de o politică care interzice relațiile între profesorii și studenții de care aceștia sunt responsabili. De asemenea, instituția oferă și exemple clare de încălcare a graniței profesionale: evitarea contactului pe conturile personale de social media și a relațiilor de prietenie cu studenții, tehnică considerată „grooming”.
Codul său de integritate al Erasmus University Rotterdam (Țările de Jos) redirecționează victimele hărțuirii către o rețea de specialiști care le pot sprijini și oferi sfaturi. Raportul publicat în 2022 arată că predominat fetele au făcut sesizări pentru comportamente nepotrivite – 70 de studente versus 23 de studenți.
Dr. Mika Hagerlid, expertă în victimologie, a contribuit la o cercetare publicată anul trecut, care arată că studenți din Suedia, Belgia, Germania și Croația au dificultăți în a recunoaște și raporta formele de hărțuire, notează Scena9.
„În contexte sociale în care oamenii se află pe poziții relativ egale, grupurile se pot autoregla, iar cei care încalcă anumite granițe pot fi sancționați. Dar în universități, unde avem structuri ierarhice stricte, grupul nu se mai reglează cum trebuie. Diferența de statut e prea mare. Așa că un contract social, niște definiții, exemple de cazuri pe care ne punem cu toții de acord pot să mai reducă din discrepanță.”, spune dr. Mika Hagerlid.
De asemenea, Dr. Anna Bull, director de cercetare la The 1752 Group și lector la Universitatea York, arată că majoritatea studenților ar prefera ca relațiile între profesori și studenți să fie interzise.
Mai multe, pe Scena 9.
Foto ilustrativ: Shutterstock
