Au contat doar deficitele bugetare ridicate post 2020 sau observăm „salturi” importante în ponderea datoriei guvernamentale în PIB din cauza unor șocuri exogene externe – ce rol au avut criza financiară, criza pandemică și războiul din Ucraina în această dinamică? Ce ne spune analiza de sustenabilitate a datoriei guvernamentale pe termen scurt, mediu și lung, realizată de Comisia Europeană, în cazul României și Poloniei? Ce riscuri sunt la adresa / ce factori ajută sustenabilitatea datoriei în cele două țări?
I.Nivelul, structura și dinamica datoriei guvernamentale în România
Ultimele date oficiale publicate de Ministerul Finanțelor arată că datoria guvernamentală a ajuns în decembrie 2025 la 1138 miliarde lei, adică 59,6% din PIB. În structură, 7% din datorie este pe termen scurt și 93% pe termen mediu și lung – ponderea redusă a datoriei pe termen scurt în total este un lucru bun, presiunea acută pe necesarul de finanțare fiind mică. În România, 47% din datorie este în lei, în timp ce 53% este exprimată în valute (euro, dolari, s.a).
Pentru analiza în dinamică, trebuie să privim la evoluția indicatorului datoria guvernamentală în PIB și nu la creșterea nominală a datoriei – în miliarde lei sau euro. Ponderea datoriei guvernamentale în PIB a crescut în ultimul an de la 54,8% la 59,6%. În prezent, probabil, depășim limita prevăzută în Tratatul de la Maastricht ca și criteriu de aderare la zona euro / convergență nominală, de 60% din PIB. Evoluția ponderii datoriei guvernamentale în PIB arată trei creșteri consistente în timpul unor crize exogene: criza financiară 2009-2011 (triplare a ponderii în PIB, de la 12,3% din PIB în 2008 la 35,4% din PIB în 2012), criza pandemică 2020-2021 (de la 35% din PIB în anul 2019 la 48,3% din PIB la sfârșitul anului 2021) și războiul din Ucraina martie 2022-prezent (de la 47,9% din PIB în anul 2022 la 59,6% din PIB la finele anului 2025). (Infografic 1)
Conform ultimelor date Eurostat (la Q32025), comparativ cu alte țări europene, România are o pondere a datoriei guvernamentale brute în PIB de 58,9%, a 14-a cea mai mică pondere din UE27, sub ponderea medie de 82,1% la nivelul UE27. (Infografic 2)
Țările cu cea mai mare pondere a datoriei în PIB rămân Grecia (149,7%), Italia (137,8%), Franța (117,7%), Belgia (107,1%) și Spania (103,2%). Ponderile cele mai scăzute se observă în Danemarca (29,7%), Bulgaria (28,4%), Luxemburg (27,9%, și Estonia (22,9%).
Comparativ cu Q32024, adică la un an, dinamica datoriei guvernamentale în PIB a fost puternic pozitivă în România (plus 5,5 pp din PIB), Polonia (plus 5,0 pp din PIB), Finlanda (plus 4,7pp din PIB), Bulgaria (plus 4,1pp din PIB), Franța (plus 4,0pp din PIB) și Lituania (plus 2,6pp din PIB). Se observă că din primele 6 țări cu cele mai ridicate creșteri ale acestei ponderi, cinci țări sunt aflate la granița cu războiul din Ucraina, validând astfel teza contagiunii negative a proximității față de război – teză pe care o voi dezvolta și în cazul creșterii cheltuielilor cu dobânzile.
II.Despre cauzele salturilor majore ale datoriei și cheltuielilor cu dobânzile în PIB în România.
Așa cum am arătat în Infograficul 1, au existat trei mari șocuri exogene care au condus la creșterea puternică a ponderii datoriei în PIB, suprapunându-se unor deficite bugetare dincolo de cele necesare stabilizării ponderii datoriei guvernamentale în PIB: criza financiară 2009-2011 (+23,1 pp din PIB în 4 ani), criza pandemică 2020-2021 (+13,3 pp din PIB în 2 ani) și războiul din Ucraina martie 2022-prezent (+11,7pp din PIB în 4 ani). Aceste șocuri externe au amplificat dezechilibrele interne, fenomenul de contagiune suprapunându-se celui de cauzalitate cumulativă.
Efectul negativ asupra cheltuielilor cu dobânzile validează și el impactul negativ al acestor șocuri externe, ponderea acestor cheltuieli în PIB crescând consistent în perioadele celor 3 crize amintite. (Infografic 3)
Detaliat, impactul asupra creșterii cheltuielilor cu dobânzile provine din creșterea costurilor de finanțare ale României. Dacă ne uităm la evoluția randamentelor la 10y, vom observa patru salturi importante în costurile de împrumut ale României, salturi structurale de altfel, și nu temporare. Deci cu efecte persistente.
Pe lângă cele 3 șocuri externe amintite mai sus – criza financiară, pandemia și războiul din Ucraina, România a mai avut un salt în costurile de finanțare în perioada de anulare a alegerilor prezidențiale de la sfârșitul anului 2024 și perioada de după (Infografic 4).
În general, România a făcut cu greu față crizelor prin care a trecut, acestea au provocat creșteri importante ale ponderii datoriei guvernamentale în PIB. Una dintre principalele cauze este cea legată de favorizarea ideologică aproape exclusivă a austerității în detrimentul unor stimuli țintiți pentru creșterea potențialului economic. De exemplu, în pandemie / perioada postpandemie, rapoartele oficiale FMI arată că statele care au alocat stimuli eficienți pentru economie au avut redresări economice rapide și implicit reversări ale ponderii datoriei în PIB. În ultimii ani, se poate observa o a doua cauză importantă – proximitatea României față de războiul din Ucraina – toate țările aflate la granița cu războiul suferă o îndatorare mai rapidă față de celelalte, afectate fiind de creșterea costurilor de finanțare, consecință a efectului negativ de contagiune din zonă. O a treia cauză importantă este cea legată de inconsistența respectării țintelor de deficit bugetar care să stabilizeze ponderea datoriei guvernamentale în PIB la un nivel sustenabil, în ultimii șase ani. O a patra cauză este menținerea parțial injustă a României la un nivel de rating cu o singură treaptă deasupra celui recomandat investițiilor și de aici costuri de finanțare ridicate / diferențial între rata de împrumut și rata reală de creștere economică defavorabil (România nu a avut nicio creștere a nivelului de rating în ultimii aproape 20 de ani, ca și cum postaderarea la UE nu a adus nimic bun în țara noastră dpdv al convergenței nominale și reale, economice și sociale). A cincea cauză esențială o constituie lipsa totală de viziune la nivelul cel mai înalt de decizie privind fundamentarea unor Proiecte majore de dezvoltare a României, care să crească potențialul României, inclusiv prin motoare de creștere economică endogenă – prin creșterea productivității totale a factorilor (vezi, de exemplu, eșecul unor proiecte precum ”România Educată” sau lipsa oricărui proiect economic de anvergură, în ultimii ani). Instabilitatea politică de la sfârșitul anului 2024, generată de anularea alegerilor prezidențiale, a fost și ea un factor perturbator consistent la nivel macroeconomic.
III.Despre analiza sustenabilității datoriei guvernamentale în PIB – România versus Polonia.
Ideile conform cărora România poate merge cu ponderea datoriei în PIB către media UE27 (82% din PIB) sau către pragul de 90% din PIB (prag de alertă care înseamnă tranziția de la un risc mediu de sustenabilitate pe datorie la un risc ridicat) sunt greșit fundamentate. România trebuie să reverseze tendința de creștere a ponderii datoriei în PIB în mod structural, prin deficite primare structurale și o creștere a cheltuielilor primare nete structurale conform țintelor angajate în Planul Național Bugetar-Structural pe termen mediu 2025-2031. Un diferențial rata de creștere economică – rata reală a dobânzii la împrumuturi (r-g) favorabil este un efect structural al unor deficite primare structural reduse și a unor măsuri țintite de creștere economică (implementarea strategiei Productivism este o soluție, Planul de Relansare economică bazat pe stimularea investițiilor productive fiind un bun început).
Cu privire la analiza comparativă, atât România cât și Polonia se află în procedura de Deficit bugetar Excesiv și au semnat angajamente în Planurile Naționale Bugetar Structurale pentru consoidarea fiscal bugetară pe o perioadă de 7 ani (2025-2031). Analiza sustenabilității datoriei guvernamentale reprezintă pilonul principal în guvernanță economică europeană, bazată pe noile reguli fiscal-bugetare, reflectând direct riscurile reale de finanțare și reacția piețelor, inclusiv pe termen mediu și lung. Spre deosebire de deficitul structural, care se bazează pe estimări volatile, analiza de sustenabilitate a datoriei este mai realistă și flexibilă, utilizând date mai clare și transparente și integrând riscurile potențiale. Se oferă o evaluare completă a sănătății finanțelor publice.
În Q3 2025, România și Polonia au avut o pondere a datoriei guvernamentale în PIB apropiată, de 58,9% din PIB și respectiv, 58,1% din PIB. Conform prognozei de toamnă a UE (noiembrie 2025), anul trecut, Polonia a înregistrat un deficit bugetar ESA de 6,8% din PIB (cu o alocare importantă pentru cheltuieli militare) și o creștere a PIB real importantă, de 3,2%. Tot anul trecut, Ministerul Finanțelor arată în Strategia Fiscal Bugetară 2026-2028 că România a înregistrat un deficit ESA de 7,8% din PIB și o creștere a PIB real de 0,7%. Estimările indică pentru România anului 2026 o creștere economică de 1% (supraestimată, în opinia mea), un deficit bugetar ESA de 6% iar prognoza Comisiei Europene pentru Polonia indică o rată reală de creștere a PIB de 3,5% și un deficit bugetar de 6,3% din PIB.
Dar să analizăm indicatorii de sustenabilitate ai datoriei guvernamentale pe termen scurt, mediu și lung conform metodologiei UE, cu evaluarea riscului asociat acestora în cazul României și Poloniei. În cadrul rapoartelor ”Debt Sustainability Monitor”, Comisia Europeană realizează o diagnoză privind sustenabilitatea datoriei guvernamentale prin intermediul a trei indicatori de avertizare timpurie: S0 pe termen scurt, S1 pe termen mediu și S2 pe termen lung.
Pe termen scurt, indicatorul S0 măsoară probabilitatea apariției unor tensiuni fiscale sau financiare în decurs de 12 luni, utilizând un sistem de alertă timpurie bazat pe agregarea a peste 25 de variabile macroeconomice, fiscale și financiare. S0 are 3 subcomponente (S0-Macro – utilizează indicatori care măsoară dezechilibrele macro; S0-Fiscal Bugetar – utilizează indicatori pv starea finanțelor publice: deficit bugetar, presiunea datoriei pe termen scurt și a necesarului brut de finanțare și S0-Financiar-Competivitate – utilizează indicatori privind riscurile financiare: spread-uri suverane ridicate, volatilitatea randamentelor și a fluxurilor de capital). S0 reflectă riscurile legate de accesul la piețele de finanțare, de volatilitatea financiară și de dezechilibrele bugetare pe termen scurt.
În Tabelul de mai jos putem observa o comparație între indicatorii de sustenabilitate în cazul României și Poloniei.
În concluzie, conform analizei Comisiei Europene, nu există risc de criză fiscal-bugetară pe termen scurt, nici în România nici în Polonia. Pe termen mediu, România are o traiectorie mai instabilă, datoria crește mai rapid, iar Polonia ajunge la o pondere a datoriei în PIB mai mare, plecând de la o poziție fiscală mai expansionistă. Pe termen lung, ambele țări au nevoie de măsuri de consolidare fiscal-bugetară pentru a evita o traiectorie nesustenabilă a datoriei pe termen mediu. România are nevoie de o ajustare moderată, iar Polonia de una mult mai mare (triplă ca amplitudine față de România). România este mai volatilă, dar Polonia este nesustenabilă structural.
Există și factori de risc și factori favorizanți pentru sustenabilitatea datoriei guvernamentale în România și Polonia. În situația țării noastre, principalii factori de risc vin din ponderea relativ ridicată a datoriei deținută de nerezidenți precum și poziția investițională internațională netă, defavorabilă. Printre factorii care ajută sustenabilitatea datoriei guvernamentale în România, aș enumera presiunea redusă generată de ponderea mică a datoriei pe termen scurt (7%), ponderea adecvată a datoriei externe în PIB, maturitatea rezonabilă a datoriei, diversificarea bazei de investitori precum și existența unui buffer în Trezorerie care acoperă peste 3 luni din necesarul brut de finanțare.
În cazul Poloniei, printre factorii de risc regăsim expunerea ridicată a sistemului bancar pe creditele în franci elvețieni și riscul de credite neperformante iar printre factorii care ajută sustenabilitatea datoriei aș putea enumera ponderea ridicată a datoriei în monedă locală, diversificarea ridicată a bazei de investitori si potențialul ridicat de creștere a PIB real.
Ambele țări trebuie să raționalizeze cheltuielilor bugetare / să crească colectarea veniturilor la buget și să acorde stimuli concreți pentru creșterea potențialului economic, a producției interne, măsură care ar ajuta atât la atingerea țintelor de consolidare fiscal-bugetară cât și la creșterea sustenabilității datoriei guvernamnetale.
MAI MULT MEDIAFAX
