Ion Cristoiu: „Am avut un proiect măreț, să scot o carte uriașă numită Dicționar de locuri, întâmplări și personaje”

În cadrul unei ediții, transmise live de Gândul, a emisiunii „Marius Tucă Show”, Ion Cristoiu, jurnalist și scriitor român, a vorbit despre un proiect măreț pe care l-a avut în cariera sa de scriitor. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.

Ion Cristoiu: „Și au comentat foarte mult, pentru că în Vintileasa era un fel de Macondo (n.r. satul fictiv magic din romanul „Un veac de singurătate” de Gabriel García Márquez) pe dos. Adică totul se petrecea aiurea.”

Invitat la Marius Tucă Show, Ion Cristoiu a vorbit despre un proiect măreț pe care l-a avut în cariera sa de scriitor. Acesta a început prin a spune că ar trebui să fie întrebat câte cărți a scris, dar nu le-a publicat. Ca răspuns, acesta menționează că ar fi vorba de 7-8 cărți scrise, dar nepublicate. Apoi, jurnalistul vorbește despre un proiect pe care l-a conturat în jurul unui sat ficțional – Vintileasa, un fel de Macondo „pe dos”.

„Întrebarea ar trebui să fie care e cartea pe care am scris-o și nu am publicat-o… Acolo sunt vreo 7-8 cărți. A fost chiar proiect. N-am reușit decât parțial, așa… Deci ideea mea a fost să fac din satul Vintileasa, am publicat două volume de proză cu Vintileasa, dar nu erau titluri… Eu înainte de 1989 eram scriitor, nu ziarist. Norocul meu… Și au comentat foarte mult, pentru că în Vintileasa era un fel de Macondo (n.r. satul fictiv magic din romanul „Un veac de singurătate” de Gabriel García Márquez) pe dos. Adică totul se petrecea aiurea. Totul era o invenție, o proză. Vintileasa era o ficțiune de proză satirică. Era să zic, în stilul tău, că sunt un mare scriitor satiric.”, a povestit analistul.

Cristoiu: „Cea mai tare povestire este următoarea. În Vintileasa, se aducea în fiecare sâmbătă seara, la Căminul Cultural, rola de film. Numai că rola aia trecea prin sate în care erau chiaburi. Și chiaburii care se uitau la film influențau negativ filmul.”

Scriitorul a continuat prin a povesti fragmente din proiectul său cu Vintileasa. Una dintre poveștile amintite de jurnalist este cea a unor role de film care ajungeau în acest sat. Dar înainte să ajungă în Vintileasa, aceste filme treceau prin unele sate cu chiaburi. Scriitorul susține că filmele erau „influențate negativ”, atunci când erau vizionate de chiaburi.

„Deci, într-o proză de-a mea, care se petrece în Vintileasa și a fost publicată, în timpul toamnei se făceau alambicuri ilegale că ăia făceau țuică și le vârau în priză și din cauza asta se consuma curentul satului. Și atunci la cinematograful sătesc, calul șerifului din film mergea mult mai încet. Cea mai tare povestire este următoarea. În Vintileasa, se aducea în fiecare sâmbătă seara, la Căminul Cultural, rola de film. Numai că rola aia trecea prin sate în care erau chiaburi. Și chiaburii care se uitau la film influențau negativ filmul. Nu râde! De exemplu, s-a descoperit că atunci când ajungea Vintileasa și era un film cu o partizană sovietică, prinsă de nemți, ea în film, după ce se uita chiaburii la film, ei chiar îi plăcea…”, a continuat Cristoiu

„Erau câteva povestiri, 10-15 pilot, cum ar veni și la aceste povestiri era dicționarul. Deci dacă într-o povestire era vorba de râpa cutare, la dicționar era o descriere a râpei, dar tot satirică. Și pentru că am vrut să creez un spațiu ideal ca Macondo, aveam și hartă.”, a povestit scriitorul.

Cristoiu a vorbit și despre detaliile tehnice ale proiectului său. Acesta susține că ar fi fost 10-15 povestiri pilot din satul Vintileasa, urmate de un dicționar. Locațiile specifice din povestiri aveau să se regăsească în dicționar, unde se aflau descrieri satirice ale acestor locații. Mai mult de atât, susține jurnalistul, pregătise și o hartă fictivă a împrejurimilor satului Vintileasa.

„A fost chiar un proiect măreț cel cu Vintileasa, din care am publicat numai fragmente. Dar ideea mea inițial era să scot o carte uriașă, foarte interesantă, numită Dicționar de întâmplări, lucruri și personaje. Adică… Din cauza presei, din cauza ta nu am mai scos eu… Erau câteva povestiri, 10-15 pilot, cum ar veni și la aceste povestiri era dicționarul. Deci dacă într-o povestire era vorba de râpa cutare, la dicționar era o descriere a râpei, dar tot satirică. Și pentru că am vrut să creez un spațiu ideal ca Macondo, aveam și hartă.”, a explicat jurnalistul.