Carnea de miel este un aliment esențial pentru sărbătorile pascale, cu valoare simbolică dar și nutritivă. În tradiția românească există câteva delicatese din miel care fac parte din categoria celor care trebuie încercate măcar o dată în viață, însă au devenit tot mai uitate.
Bunătățile strămoșești pe care trebuie neapărat să le încerci
Cu greu își poate imagina un român masa tradițională de Paște fără carne de miel — fie că vorbim de o pulpă la cuptor sau măcar de o ciorbă, atunci când bugetul nu permite mai mult. Acest obicei nu ține doar de gust sau de tradiție, ci și de o încărcătură simbolică profundă, transmisă din generație în generație, cu rădăcini atât în istoria biblică, cât și în practicile precreștine, relatează Adevărul.
Mielul pascal este asociat cu ideea de sacrificiu, puritate și eliberare, mai ales în context creștin. În Noul Testament, Iisus este numit „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”, iar această imagine trimite la vechile jertfe aduse pentru ispășirea păcatelor. Astfel, moartea lui pe cruce este interpretată ca sacrificiul suprem pentru mântuirea omenirii. Prin simbolistica sa, mielul întruchipează blândețea, puritatea și smerenia — trăsături atribuite Mântuitorului.
Mielul haiducesc cunoscut în bucătăria românească de odinioară
Iată cum descrie Păstorel Teodoreanu rețeta. „După ce se cinătuia, mielul era închis într-un cuptor improvizat sub cerul liber, unde se cocea înăbușit, cu blană cu tot, la foc de cetină.(…) În prealabil, se desprindea blana de carne și, cu ajutorul unui țurloi de soc sau de trestie, se sufla aer prin picior în spațiul dintre ele, până se umfla bine, și se lega locul să nu iasă aerul. O puternică detunătură provocată de explozia aerului vestea convivii că friptura este gata”. Ca să ne facem înțeleși trebuie precizat că măruntaiele mielului erau scoase în prealabil, burta era spălată iar animalul era umplut cu mentă și cetină, după care se cosea cu sfoară de in. Vă dați seama ce aromă era acolo?!
„Suculența mielului haiducesc, al cărui năstrușnic izvoditor a rămas anonim prin veacuri, ar stârni unui Atonine Careme sau Prosper Montaigne aceeași sinceră și spontană admirație pe care o resimt marii poeți la auzul unei frumoase balade populare”, continuă Păstorel Teodoreanu, potrivit sursei citate.
Stufatul de miel, ca la românii de altădată
Acesta este un fel de mâncare tradițional românesc, care dintr-o mâncare ciobănească a ajuns un preparat tipic pentru sărbătoarea de Paște. Pe scurt miel cu trufandale. Stufatul este o mâncare în care carnea face casă bună cu un sos bogat, a cărei vedetă este cantitatea generoasă de ceapă verde și usturoi verde. Iată cum se prepară un stufat tradițional. Avem nevoie de un kilogram de carne de miel, ceapă verde vreo câteva legături, ceapă uscată, pătrunjel, faină, câteva legături de usturoi verde și bineînțeles condimentele necesare, sare, piper, boia.
Borșul tradițional de miel
Borșul tradițional de miel este simplu, autentic și are acel gust la care te întorci de fiecare dată, fără să-ți dai seama. Se prepară din „tacâm”, adică din oasele și părțile care nu ajung la friptură sau alte preparate — împreună cu măruntaie și carne mai slabă. Aici intră, de obicei, gâtul, coada și capul.
Se începe cu pregătirea capului, de preferat despicat în jumătate — fără a intra în detalii, important este să fie bine curățat. Restul oaselor și al cărnii se porționează în bucăți potrivite. Apoi ne ocupăm de legume: morcovii, țelina și păstârnacul se toacă mărunt, la fel și ceapa. Toate ingredientele se pun într-o oală încăpătoare, pregătite pentru fierbere.
MAI MULT GANDUL.RO
