Ceremonia Luminii Sfinte, celebrată în fiecare an în Sâmbăta Mare la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, rămâne una dintre cele mai cunoscute, dar și controversate tradiții ale creștinismului răsăritean. De-a lungul timpului, istoria consemnează câteva momente în care se spune că lumina sfântă nu s-ar fi arătat, relatează Mediafax.
Când nu s-a aprins Lumina Sfântă
FOTO – Caracter ilustrativ
Istorici invoca cel mai frecvent cazul din anul 1100, la scurt timp după ce Ierusalimul a fost cucerit de către cruciați.
După ce controlul asupra bisericii a fost preluat de latini, ceremonia a fost condusă de patriarhul latin Daimbert, însă acesta nu ar fi reușit să obțină Lumina Sfântă „în mod miraculos”. O lucrare istorică mai veche, publicată în The English Historical Review, reia la rândul ei cronici orientale care menționează că, în Săptămâna Mare din acel an, „minunea” nu s-ar fi produs în ziua de sâmbătă, ci abia mai târziu, în lipsa latinilor și în prezența clerului grec și sirian.
În următoarele secole întâmplarea din 1100 a devenit un argument în disputa dintre clerul răsăritean și cel apusean.
Anul în care lumina sfântă a venit din altă parte
Pe lângă episodul din 1100, cel mai cunoscut evocat în mediul ortodox este cel din 1579, legat de așa-numita „coloană despicată”.
Potrivit tradiției ortodoxe, patriarhul grec-ortodox Sofronie al IV-lea și credincioșii ortodocși nu ar fi fost primiți în Biserica Învierii, astfel că ceremonia nu s-ar fi desfășurat pentru cei din interior. Se spune că patriarhul a rămas în rugăciune în curtea exterioară, lângă una dintre coloanele de la intrare, iar focul ar fi apărut în mod miraculos, despicând acea coloană.
Una dintre cele mai vechi relatări ale evenimentului se află în Codex Monacensis Graecus 346, copiat în 1634, care reproduce un text redactat în 1608, la 29 de ani după evenimentul descris. Această distanță cronologică face ca episodul să fie contestat de mulți istorici.
Recomandările autorului:
