Sărbătoare mare e în lumea creștină pe 23 aprilie, căci în această zi a fost martirizat Gheorghe, care a devenit Sfânt Mare Mucenic, în urma cumplitelor chinuri la care a fost supus ca să se dezbrace de credința în Hristos.
Biserica ortodoxă îl denumește „Purtător de biruință” pentru că Gheorghe a biruit în lupta cu împăratul Dioclențian, un puternic anticreștin, care i-a persecutat pe aceștia cât a putut.
Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie de creștini.
Tânărul curajos (ba și frumos la chip!) care și-a mărturisit credința în Hristos, într-o lume nebună
A rămas de mic fără tată, care a murit ca martir. A fost crescut de mama sa în credința creștină, iar la maturitate s-a remarcat prin curaj și deosebite abilități militare, ajungând ofițer de rang înalt în armata împăratului Dioclețian.
În vremea marii persecuții împotriva creștinilor, declanșată de Dioclețian, Gheorghe a luat o decizie radicală: și-a împărțit averea săracilor, și-a eliberat robii și s-a prezentat în mod public înaintea împăratului, mărturisindu-și curajos credința în Hristos.
Vindecat prin intervenție divină
El a condamnat deschis prigonirea creștinilor și idolatria, afirmând că Hristos este singurul Dumnezeu adevărat.
O îndrăzneală șocantă pentru vremea aceea, care i-a adus torturi cumplite. Aruncat în temniță, Gheorghe a fost bătut, i s-a pus pe piept un pietroi imens, care să nu -l lase să respire, chinuit îngrozitor.
Cu toate astea, când Dicolețian însuși îl întreabă dacă nu și-a venit în fire (căci le ei, acest „venit în fire” însemna să te închini idolilor), Gheorghe mărturisește cu tărie neclintită că aceste biete suferințe nu îl pot întoarce de la Hristos, Adevărul Însuși.
Neclintit în credință, el a fost vindecat în chip minunat, prin intervenție divină.
Învierea unui mort
Ba chiar Dioclețian a asistat la episodul în care o ființă de lumină se pogoară în locul martirirului și-i spune „Nu te teme, Gheorghe, căci sunt cu tine!” – un moment de o importanță covârșitoare, care i-a făcut pe mulți să se întoarcă la Hristos și să îndure, curajos, martiriul nebunului de Dicolețian.
În fața împăratului, Gheorghe a continuat să mărturisească credința creștină, refuzând să aducă jertfe idolilor.
Printre minunile atribuite Sfântului Gheorghe se numără și învierea unui mort, realizată în fața turbatului de Dioclețian și a mulțimii.
L-au otrăvit, însă nu l-au ucis
Un alt eveniment care i-a determinat pe mulți martori să creadă în Hristos, inclusiv pe vrăjitorul Atanasie, care fusese chemat să-l învingă.
De asemenea, Sfântul Gheorghe a supraviețuit unor încercări de otrăvire și altor chinuri, fără a fi vătămat.
În timpul detenției, el a continuat să facă minuni și să vindece oameni, întărind credința celor care veneau la el. Printre aceștia s-a numărat și un om simplu, căruia i-a înviat boul, fapt ce a dus la convertirea acestuia și, în final, la martiriul lui.
A distrus idolii făcând cruce asupra lor
Un alt moment important este distrugerea idolilor: adus într-un templu pentru a aduce jertfă, Sfântul Gheorghe a făcut semnul crucii, iar idolii s-au prăbușit și s-au sfărâmat.
Acest lucru a stârnit furia păgânilor și a dus la condamnarea sa finală.
Împărăteasa Alexandra, impresionată de credința și minunile sale, a mărturisit public credința în Hristos și a fost, la rândul ei, condamnată la moarte.
Ea a murit înainte de execuție, iar Sfântul Gheorghe a fost dus la locul de pedeapsă.
pe 23 aprilie a primit cununa muceniciei
Înainte de moarte, el s-a rugat pentru iertarea celor care l-au chinuit și și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu.
A fost decapitat pe 23 aprilie, primind astfel cununa muceniciei.
Viața Sfântului Gheorghe este considerată un exemplu de credință neclintită, curaj și jertfă, neînfricatul ostaș roman fiind unul dintre cei mai cinstiți martiri ai creștinătății.
MAI MULT MEDIAFAX
