Motivul pentru care ne amintim fiecare vers din cântecele tinereții, dar uităm de ce am intrat într-o cameră

Faptul că oamenii știu de obicei fiecare vers al unei melodii, dar stau nedumeriți pe hol, fără să știe unde se duc, nu este un semn al pierderii memoriei, ci dovada că creierul funcționează exact așa cum a fost conceput, conform Blic.

Deși mulți ar putea suspecta că memoria începe să îi trădeze și ar interpreta aceste semne ca pe un declin cognitiv, știința oferă o explicație logică pentru acest contrast.

Mecanismul memoriei: memoria de lungă durată vs. memoria de lucru

„Suntem tentați să vorbim despre memorie ca despre un singur lucru, dar în realitate nu este așa”, explică profesoara Michelle Spear, de la Universitatea din Bristol.

Diferența esențială dintre versurile pe care le știm chiar și noaptea și răspunsul la întrebarea de ce am intrat în bucătărie sau unde am lăsat cheile ține de „sertarele” diferite în care creierul stochează informațiile. În timp ce versurile melodiilor se bazează pe memoria de lungă durată, intenția de a face ceva depinde de memoria de lucru, adică de scurtă durată.

Memoria de lungă durată: de ce ținem minte melodiile

În neuroștiință, memoria nu este un sistem unic, ci un ansamblu de procese complexe interconectate. De exemplu, versurile cântecelor sunt stocate în memoria de lungă durată, o rețea extinsă în tot creierul, care păstrează informațiile consolidate de-a lungul anilor.

„Aceasta implică ariile limbajului din lobii temporali, cortexul auditiv, regiunile motorii responsabile de producerea vorbirii și circuitele emoționale ale creierului care dau semnificație experiențelor”, precizează profesoara Spear.

Muzica este, spune ea, „neurologic extravagantă”, deoarece activează simultan mai multe sisteme: ritm, limbaj, mișcare și emoții. Această combinație întărește semnificativ procesul de codare a informațiilor.

Memoria de lucru: de ce uităm de ce am intrat într-o cameră

Spre deosebire de stabilitatea memoriei de lungă durată, intenția de a merge în bucătărie după un obiect se bazează pe memoria de lucru. Aceasta este un spațiu temporar de stocare a informațiilor, extrem de limitat și fragil.

„Memoria de lucru poate reține doar o cantitate mică de informații pentru o perioadă scurtă și este foarte sensibilă la interferențe. Este suficient un singur gând contrar pentru a o șterge complet”, spune profesoara Spear.

Acest fenomen este amplificat de ceea ce psihologii numesc uneori „efectul ușii”. Când trecem dintr-o cameră în alta, creierul actualizează automat contextul și împarte experiențele în episoade separate.

Trei trucuri pentru „amnezia de cameră”

Pentru a reduce aceste momente de uitare, profesoara Spear propune trei metode simple:

• Spuneți cu voce tare intenția: verbalizarea („Mă duc sus după încărcător”) întărește codificarea
• Vizualizați obiectul: o imagine mentală clară creează o urmă mai puternică decât o intenție vagă
• Folosiți un semn fizic: luarea unui obiect asociat cu sarcina (de exemplu, o cană goală când mergi în bucătărie) întărește scopul acțiunii.

Recomandarea autorului:

Tudor Gheorghe s-a filmat râzând de titlurile alarmiste apărute în presă despre starea lui de sănătate. Artistul e cu zâmbetul pe buze și în afara oricărui pericol

Poștăriță din județul Constanța, condamnată la închisoare cu suspendare după ce a falsificat 24 de mandate de plată și a furat 45.000 de lei

Sursă imagini: Shutterstock