Jim Lamson este cercetător asociat senior la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare. Totodată, este și cercetător invitat la Departamentul de Studii de Război de la King’s College London. Acesta a fost invitat de jurnalistul Michael Young de la Carnegie Endowment for International Peace să facă o scurtă analiză a conflictului dintre SUA & Israel și Iran.
Întrebat dacă operațiunea militară comună, inițiată de SUA și Israel împotriva Iranului, se dovedește a fi un fiasco, Jim Lamson recunoaște că nu găsește o altă descriere.
Acesta precizează că rămâne „neclar și chiar îndoielnic” dacă Israelul și Statele Unite au reușit să își atingă obiectivele strategice în desfășurarea operațiunilor din 2025 și 2026.
„Este incert dacă costurile strategice, diplomatice, militare, politice și economice pentru Israel, Statele Unite și statele din Golf depășesc beneficiile obținute până acum. Această incertitudine cu privire la succesul războiului se bazează, în opinia mea, pe cel puțin trei motive. Fără un set clar și consecvent de obiective strategice, este dificil de evaluat succesul sau eșecul”, precizează cercetătorul.
SUA și Israel, obiective divergente?
„Israelul și Statele Unite au transmis un amestec – uneori neclar – de obiective strategice aparente”, susține Jim Lamson.
- Eliminarea „amenințării iminente” reprezentate de Iran.
- Provocarea schimbării de regim. Schimbarea componenței regimului? Schimbarea comportamentului regimului? Schimbarea unui întreg sistem de guvernare?.
- Degradarea capacităților de proiecție a puterii Iranului.
- Împiedicarea Iranului să dobândească o armă nucleară.
„Obiectivele strategice ale Israelului și SUA păreau uneori să fie divergente.
- De exemplu, în ceea ce privește dacă schimbarea regimului era sau nu un obiectiv.
- De asemenea, abordările lor pentru atingerea obiectivelor lor păreau să fie divergente.
Statele Unite păreau să încerce negocieri coercitive și să încerce să creeze un punct de sprijin pentru negocieri.
Israelul părea, pur și simplu, să încerce să anihileze Iranul – capacitățile sale militare și industriale, precum și sistemul său de guvernare”, spune Jim Lamson.
„Iranul a reușit să-și păstreze sistemul de guvernare”
În al doilea rând, continuă Lamson, deși operațiunile militare americane și israeliene par să fi atins multe aspecte ale obiectivelor operaționale declarate.
- Degradarea capacităților nucleare ale Iranului;
- Degradarea arsenalului și capacităților de producție de rachete și drone;
- Degradarea bazei industriale de apărare și a capacităților de securitate internă.
„Rămâne neclar dacă atacurile lor extinse se vor traduce efectiv în succes strategic.
În al treilea rând, în timpul conflictului, Iranul a reușit să-și păstreze sistemul de guvernare.
- A păstrat o parte din capacitățile sale nucleare (inclusiv stocul său de 400 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit).
- A păstrat o mare parte din arsenalul său de rachete și drone.
- A reușit, de asemenea, să impună costuri economice severe Israelului și statelor din Golf.
- A reușit să perturbe transportul maritim comercial prin Strâmtoarea Hormuz și să amenințe cu creșterea suplimentară a costurilor economice.
O astfel de escaladare este posibilă prin atacurile asupra țintelor energetice și de infrastructură din Golf și determinarea grupării Houthi de a perturba Strâmtoarea Bab al-Mandab”, explică Lamson.
„SUA și Israel au obținut superioritate aeriană în zone-cheie ale spațiului aerian iranian”
De asemenea, avertizează Jim Lamson , Iranul a forțat Israelul, Statele Unite și statele din Golf să consume excesiv multe muniții ofensive și defensive critice, scumpe și cu reaprovizionare lentă.
„Prin urmare, în opinia mea, rămâne de văzut dacă și în ce măsură Israelul și Statele Unite vor putea să își transforme succesele operaționale din 2025 și 2026 în succes strategic.
- În domeniul militar, Israelul și Statele Unite au reușit să ucidă membri-cheie ai conducerii politico-militare și ai lanțului de comandă al Iranului.
- Au obținut superioritate aeriană în zone-cheie ale spațiului aerian iranian.
- Au degradat și distrus o mare parte din capacitățile de luptă aeriene și navale ale Iranului.
Au degradat și distrus apărarea aeriană și arsenalul de rachete și drone”, punctează Lamson.
„SUA și Israelul nu au reușit să forțeze Teheranul să capituleze”
Cu toate acestea, SUA și Israelul nu au reușit să forțeze Teheranul să capituleze. Nu au reușit să creeze condițiile pentru răsturnarea regimului, mai precizează expertul.
„Nu au reușit să distrugă complet arsenalul de rachete și drone al Iranului și să forțeze oprirea atacurilor iraniene cu rachete și drone.
Iranul și-a păstrat capacitatea de a continua atacurile.
- Asupra Israelului.
- Asupra bazelor americane din Golf.
- Asupra infrastructurii energetice și a altor infrastructuri ale țărilor din Golf.
- Asupra navelor comerciale și militare din Strâmtoarea Ormuz.
Iranul a reușit să impună costuri economice ridicate Israelului și statelor din Golf.
- A reușit să avarieze bazele americane și mijloacele de apărare antirachetă din regiune.
- A reușit să forțeze Israelul, SUA și statele din Golf să consume complet munițiile ofensive și defensive esențiale, scumpe greu de înlocuit rapid.
Cu toate acestea, nu a reușit să impună costuri ridicate forțelor militare israeliene și americane (în afară de cheltuielile cu munițiile) sau să perturbe operațiunile lor aeriene și cu rachete împotriva Iranului”, mai punctează Jim Lamson.
Un alt domeniu de incertitudine
Amploarea pagubelor aduse Israelului rămâne neclară, continuă Lamson. Rachetele și dronele iraniene par să fi generat costuri ridicate împotriva unor ținte energetice, economice și alte ținte non-militare israeliene.
„De asemenea, par a fi forțat Israelul să distrugă o bună parte din interceptoarele sale critice și scumpe, greu de înlocuit rapid.
- Atacurile Iranului nu au reușit să provoace daune semnificative capacităților militare ale Israelului, inclusiv celor esențiale pentru desfășurarea atacurilor aeriene și cu rachete împotriva Iranului.
- În opinia mea, la fel ca în deceniile premergătoare războaielor din 2025 și 2026, Iranul va continua să considere rachetele și dronele sale ca fiind esențiale pentru strategia sa de descurajare și de luptă.
- Va acorda o prioritate ridicată încercării de a reconstrui și îmbunătăți aceste capacități.
Nu mi-e clar în ce măsură aceste forțe (Forțele Terestre ale IRGC, Basij, Ministerul Informațiilor, FARAJA – Forțele de Aplicare a Legii) au fost afectate. În special în ceea ce privește capacitatea lor de a-și îndeplini misiunile de securitate internă.
Acesta este un alt domeniu de incertitudine, dar nu am văzut niciun indiciu că aceste forțe nu sunt capabile să mențină securitatea internă sau că există rupturi serioase între ele care ar putea cauza instabilitate”, a mai spus Jim Lamson în interviul publicat de Carnegie Endowment for International Peace.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Scutul tehnologic al Ucrainei, adevăr sau provocare. „Nu este inovație, așa se face cu Lego” / „Schimbă echilibrul pe câmpul de luptă”
- Amenințarea Houthi. Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz, „asul” din „mâneca” Teheranului ar putea bloca Bab el-Mandeb. „Șoc fără precedent pentru comerțul global și piețele energetice”
- Social media, dușmanul Kremlinului. După blocarea Instagram, Facebook, Viber, YouTube și WhatsApp, a venit și rândul Telegram? „Aplicația trebuie închisă, nu poate fi controlată”
- Golful Persic, miză uriașă. Proiecții îngrijorătoare și efect de domino. Foreign Affairs: „Administrația Trump înțelege fundamental greșit strategia energetică a Chinei”
- „Armura naturală” a Iranului, punctul forte în conflictul cu SUA și Israel. „Orice mișcare militară de invazie, forțată să se îndrepte spre coridoare de tranzit previzibile și înguste”
