Localitatea din România în care nu există români. I se spune „Ținutul Sfinților” și funcționează ca „stat în stat”

Un sat ascuns între dealurile liniștite din inima județului Harghita pare desprins dintr-o altă epocă, iar românii nici nu știu de el. Nici nu prea au de unde, de fapt, căci acolo nu există… români. I se spune „Ținutul Sfinților” și funcționează ca „stat în stat”.

Localitatea Misentea este mai cunoscută după denumirea în limba maghiară, Csíkmindszent.

Populația, aproape în totalitate maghiară

Vorbim despre una dintre puținele localități din România unde populația este aproape în totalitate maghiară (secui). Prezența românilor aici e ca și inexistentă. De fapt, statisticile oficiale arată că, la majoritatea recensămintelor, numărul românilor declarați în acest sat a fost zero sau extrem de redus, de ordinul unităților. Singurele excepții sunt persoanele ajunse aici prin căsătorie sau cu atribuții administrative temporare.

În rest, comunitatea din Misentea este omogenă, adică limba, tradițiile și identitatea secuiască sunt păstrate cu rigoare.

Traducerea din maghiară pentru satul Csíkmindszent ar fi „Toți Sfinții din Ciuc”. Numele nu a fost pus întâmplător. De fapt, această localitate se mândrește cu o puternică tradiție religioasă. Viața spirituală gravitează în jurul bisericii romano-catolice, un monument istoric care domină satul.

Misentea a fost menționat documentar prima dată în anul 1332, sub numele latin „Omnes sancti” („Toți sfinții”). Este o referire directă la sărbătoarea Tuturor Sfinților, celebrată la data de 1 noiembrie în calendarul romano-catolic.

De ce un „stat în stat”

Pentru că satul este relativ izolat, aici locuitorii sunt, practic, un „stat în stat”. Iar din cauza faptului ca Misentea nu a fost o zonă de tranzit majoră și nici nu a cunoscut industrializarea din perioada comunistă, traditiile s-au conservat foarte bine.

Astfel, ritmul vieții a rămas aproape neschimbat. Obiceiurile agricole, sărbătorile religioase și viața comunitară se desfășoară și astăzi după reguli transmise din generație în generație.

Cine vizitează acest sat descoperă o comunitate care și-a păstrat structura socială și limba intacte. Acesta e  motivul pentru care, deseori, localitatea este descrisă drept un „stat în stat”. Nu e vorba de înțelesul administrativ, ci cultural. Comunitatea secuiască de aici funcționează ca o entitate bine închegată, cu propriile reguli, valori și tradiții.

Într-o lume în care globalizarea uniformizează tot mai mult comunitățile, Misentea este exemplul rar de conservare a identității locale. Nu a fost absorbită de influențe externe și a demonstrat că tradițiile pot supraviețui dacă sunt asumate și transmise cu consecvență.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Grindeanu explică de ce a ieşit din sală la Congresul UDMR, când a fost intonat imnul Ținutului Secuiesc: Există un singur IMN OFICIAL, cel al României

Ministerul de Externe l-a convocat pe ambasadorul Ungariei după ce un înalt oficial de la Budapesta a afirmat că „România îngrădește arborarea steagului secuiesc”