La granița de est a NATO, războiul din Ucraina nu mai este doar o știre la televizor. În Tulcea și în satele de pe malul Dunării, dronele rusești, alertele nocturne și exploziile au devenit parte din viața de zi cu zi. Un reportaj The New York Times surprinde o realitate tulburătoare: frica începe să fie înlocuită de obișnuință și resemnare.
În nordul Dobrogei, la doar câțiva kilometri de bombardamentele asupra porturilor ucrainene de pe Dunăre, viața merge mai departe sub zgomotul dronelor, al alertelor de pe telefoane și al avioanelor NATO care brăzdează cerul nopții.
The New York Times a ajuns la Tulcea pentru a vedea cum trăiesc românii aflați la granița directă cu războiul și a descoperit un amestec de calm forțat, oboseală psihologică și o resemnare care spune totul despre viața la marginea conflictului.
„Eu rămân în pat și îmi spun: «Ce-o fi, o fi»”, a declarat Maria Nedelcu, localnică din Plauru, un sat aflat vizavi de portul ucrainean Izmail.
Mărturia femeii surprinde poate cel mai bine starea de spirit care s-a instalat în comunitățile românești de peste Dunăre: oamenii nu mai tresar la fiecare alarmă, ci au început să conviețuiască cu amenințarea.
Tulcea trăiește cu războiul la ușă
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, județul Tulcea a intrat frecvent în alertă aeriană din cauza dronelor care au survolat sau au căzut în apropierea teritoriului României.
Cea mai recentă alertă majoră a avut loc pe 2 mai, când avioane F-16 au fost ridicate de urgență pentru monitorizarea unui val de aproximativ 20 de drone rusești care se apropiau de zonă.
Una dintre drone a pătruns pentru scurt timp în spațiul aerian românesc, în timp ce pe malul ucrainean al Dunării se auzeau explozii puternice.
„Suntem vecini cu războiul”, a declarat Ștefan Ilie, primarul municipiului Tulcea.
Edilul spune că populația este tot mai iritată de alertele nocturne, în special familiile cu copii, care ajung să petreacă nopți întregi fără somn din cauza mesajelor RO-Alert și a zgomotului avioanelor militare.
Turismul, una dintre principalele surse economice ale orașului, a scăzut cu 40% în perioada 2023 – 2025, pe fondul percepției crescute de nesiguranță. Pentru a calma temerile, mesajul autorităților locale este unul clar: România este protejată de Alianța Nord-Atlantică.
„Noi suntem NATO. Vedeți, auziți avionul, F-16-ul, la două minute sau la un minut după alarmă? Acela este pentru noi”, a declarat Ștefan Ilie, primarul municipiului Tulcea.
Populația s-a obișnuit cu pericolul
Deși autoritățile au construit adăposturi antiaeriene în zonele cele mai expuse, multe dintre ele sunt aproape nefolosite.
Localnicii spun că instinctul de conservare a fost înlocuit treptat de fatalism.
„Dacă mă duc acolo și drona cade peste ele, ce mai contează?”, a spus Maria Nedelcu.
În centrul Tulcei, adăposturile din perioada Războiului Rece sunt într-o stare avansată de degradare – fără ventilație, fără iluminat și improprii utilizării în caz de urgență. Unele au devenit spații de depozitare pentru borcane, scule sau obiecte casnice.
Mai îngrijorătoare decât infrastructura precară este însă normalizarea pericolului.
„Nu toată lumea se sperie. Ne-am obișnuit, asta e cel mai grav”, a declarat Raluca Elena Doros, inspector de protecție civilă în Tulcea.
În paralel, NATO și Uniunea Europeană accelerează dezvoltarea unui sistem integrat de apărare anti-drone pe flancul estic, iar România testează noi tehnologii de interceptare la Capu Midia. Însă, până când aceste sisteme vor deveni complet operaționale, pentru mulți români de la graniță viața continuă sub aceeași filozofie simplă și tulburătoare: ce-o fi, o fi.
