În România anilor ’90, mersul la medic era, pentru mulţi oameni, un demers adesea amânat. Nu pentru că sănătatea conta mai puţin, ci pentru că accesul era dificil, impredictibil şi consumator de timp. O programare putea începe cu întrebarea „la ce număr sunăm?”, continua cu telefoane la care nu răspundea nimeni şi se încheia, de multe ori, cu un drum direct la policlinică, fără certitudinea că pacientul va prinde loc în ziua respectivă.
MAI MULT NEWS.RO

