El Niño se naște în Pacificul tropical ecuatorial. Oceanul se încălzește anormal, iar atmosfera reacționează imediat deasupra apelor mai calde. Furtunile tropicale, ploile, vânturile și circulația atmosferică se modifică în lanț, potrivit 3bmeteo.com.
De-a lungul coastelor Peruului și Ecuadorului cresc ploile intense și riscul de inundații. Între Indonezia și Australia, riscul de secetă și incendii se amplifică. În America de Nord, curentul jet se poate modifica, producând ierni mai umede sau mai blânde.
De ce Europa este un caz aparte
În Europa, legătura cu El Niño este indirectă și mult mai slabă.
Semnalul fenomenului se propagă prin unde planetare, similar undelor create de o piatră aruncată într-un iaz. Pe drum, aceste unde sunt deformate de variabilitatea atmosferică specifică latitudinilor medii.
NAO, curentul jet, blocurile anticiclonice, vârtejul polar și dinamica momentului pot modifica sau atenua complet semnalul.
Rezultatul final depinde întotdeauna de condițiile euro-atlantice ale momentului, nu de fenomenul climatic singur.
Nu există o relație directă cauză-efect
Acesta este punctul esențial pe care experții îl subliniază. El Niño poate crește probabilitatea anumitor configurații atmosferice în Europa, dar nu le determină automat. O perioadă caldă în timpul unui El Niño nu poate fi atribuită automat fenomenului.
Spre deosebire de Pacificul tropical, unde legătura este directă și previzibilă, Europa rămâne un teritoriu de variabilitate ridicată. Același El Niño poate produce efecte complet diferite de la un an la altul.
Când se simt efectele cel mai puternic
Efectele cele mai evidente la latitudinile medii tind să apară în iarna boreală următoare. Atunci El Niño ajunge, de regulă, la faza sa cea mai matură. Teleconexiunile atmosferice devin mai eficiente, iar semnalul ENSO are mai multe șanse să influențeze configurațiile meteo din emisfera nordică.
MAI MULT MEDIAFAX
