Marea Piramidă din Giza, din Cairo, Egipt, datează din perioada Vechiului Regat, aproximativ 2600-2450 î.Hr., potrivit revistei Scientific Reports, citată de NewsNation.
Cutremurele majore din 1847 și 1992, cu magnitudini de 6,8 și 5,9, au produs pagube extinse în regiune, dar au afectat foarte puțin piramida.
Cercetătorii afirmă că explicația ține de modul în care a fost construită structura.
Oamenii de știință de la Institutul Național de Cercetare în Astronomie și Geofizică din Egipt au realizat teste ample, înregistrând vibrații ambientale în 37 de puncte din interiorul și din jurul piramidei.
Ei au descoperit că aproximativ 76% dintre vibrațiile din interior se încadrează între 2,0 și 2,6 hertzi, ceea ce indică o distribuție uniformă a tensiunilor mecanice în structură.
Prin comparație, solul din jur a înregistrat vibrații de aproximativ 0,6 hertzi.
Cercetătorii spun că rezultatele sugerează că spațiile superioare de descărcare a greutății au fost concepute intenționat pentru a proteja structura de deteriorări. Folosirea calcarului contribuie, de asemenea, la rezistența la cutremure.
„Constructorii egipteni antici aveau o tradiție îndelungată de experimentare și perfecționare continuă”, a declarat seismologul Asem Salama.
„Multe încercări timpurii au eșuat, dar au învățat din fiecare eșec, rafinând tehnicile până au ajuns la un design mai stabil și mai eficient”.
MAI MULT MEDIAFAX
