Iranul și-ar dori încheierea războiului cu SUA, dar nu oricum. Iar negocierile continuă. Devine din ce în ce mai clar că liderii iranieni sunt interesați să obțină un armistițiu și să evite o escaladare suplimentară. Teheranul înțelege costurile strategice, economice și militare mari ale confruntării care pare fără sfârșit. Astfel, pare hotărât să prevină transformarea conflictului într-un război regional mai amplu.
În același timp, „conducerea Iranului nu este pregătită să facă concesii dramatice”, notează Danny Citrinowicz într-o analiză publicată de Atlantic Council.
- Concesiile ar submina fundamentele ideologice ale Republicii Islamice.
- Teheranul preferă dezescaladarea, dar se pregătește și pentru posibilitatea unei noi escaladări în cazul în care administrația Trump respinge condițiile sale pentru încheierea conflictului.
Danny Citrinowicz a ocupat timp de douăzeci și cinci de ani diverse funcții de comandă în cadrul Serviciilor de Informații ale Apărării Israeliene. A fost inclusiv șef al filialei Iran din cadrul Diviziei de Cercetare și Analiză.
„Propunerea actuală servește intereselor Iranului”
Președintele american Donald Trump a purtat o convorbire telefonică cu lideri din regiune pentru a discuta un acord emergent. Acordul ar consta în redeschiderea Strâmtorii Ormuz, în schimbul unor stimulente economice pentru Iran.
„Ar urma negocieri privind modul de eliminare a arsenalului nuclear al Iranului.
Luni seară, Statele Unite au efectuat ceea ce au numit atacuri de autoapărare în sudul Iranului. Dar au declarat că armistițiul este încă în vigoare.
- Marți, secretarul de stat Marco Rubio a declarat că finalizarea unui acord ar putea dura câteva zile.
- Iranul a fost mai puțin deschis în declarațiile sale publice.
- Dar, pe baza a decenii de studiu al regimului, inclusiv pentru Serviciile de Informații ale Apărării Israelului, pot presupune că propunerea actuală servește bine intereselor Iranului.
Teheranul urmărește să stabilească o nouă realitate strategică în care să se poată recupera după daunele războiului.
Vrea să obțină garanții împotriva unei noi acțiuni militare și să evite concesii imediate în problema nucleară. În acest sens, cadrul discutat se aliniază îndeaproape cu obiectivele strategice mai largi ale Iranului”, explică Danny Citrinowicz.
„Teheranul insistă că orice acord trebuie să includă și un armistițiu care să angajeze Israelul în Liban”
Cu toate acestea, oficialii iranieni rămân profund îngrijorați de posibilitatea unei noi campanii militare.
Teheranul continuă să păstreze și să repoziționeze active militare cheie, menținând în același timp un nivel ridicat de pregătire.
„Conducerea iraniană nu are încredere deplină în durabilitatea direcției diplomatice. Rămâne precaută cu privire la posibilitatea ca Trump să își schimbe în mod neașteptat discursul.
În același timp, Teheranul insistă că orice acord trebuie să includă și un armistițiu care să angajeze Israelul în Liban.
Aceasta reflectă angajamentul de lungă durată al Iranului față de rețeaua sa de alianțe regionale, în special Hezbollah și alți membri ai așa-numitei Axe a Rezistenței.
- Iranul solicită și o ușurare economică semnificativă în primele etape ale oricărui acord.
- Fără o ridicare vizibilă a sancțiunilor și beneficii economice tangibile, este puțin probabil ca Teheranul să avanseze pe plan diplomatic.
- Teheranul consideră cerințele excesive ale SUA ca fiind o diplomație coercitivă, mai degrabă decât constructivă.
În ceea ce privește problema nucleară în sine, Iranul pare hotărât să nu facă compromisuri publice”, mai scrie Danny Citrinowicz.
„Actuala cale diplomatică permite regimului iranian să traducă rezistența militară în câștiguri strategice”
În spatele ușilor închise este posibil să existe deja înțelegeri sau asigurări informale, transmise Washingtonului cu privire la limitări sau restricții temporare.
Liderii iranieni calculează că, pe măsură ce timpul trece și criza imediată se estompează, Statelor Unite le va fi din ce în ce mai dificil din punct de vedere politic și strategic să reia operațiunile militare, cu sau fără un acord final.
„În același timp, Teheranul recunoaște că ridicarea sancțiunilor rămâne un interes național vital.
- Economia Iranului a suferit profund din cauza anilor de presiune economică.
- Conducerea înțelege că stabilitatea internă pe termen lung depinde de un anumit grad de redresare economică și de reintegrare pe piețele globale.
În cele din urmă, Teheranul consideră diplomația nu ca pe o alternativă la pârghiile militare, ci ca pe o continuare a acesteia prin mijloace politice.
Din perspectiva iraniană, actuala cale diplomatică permite regimului să traducă rezistența militară în câștiguri strategice. Remodelează, în același timp, mediul regional în moduri care reduc probabilitatea unei escaladări ulterioare.
În ochii Teheranului, încheierea războiului acum, dar nu cu prețul unei capitulări strategice, reprezintă cel mai favorabil rezultat disponibil”, încheie Danny Citrinowicz.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- NATO 3.0 și „fortăreața Americii”. „O alianță de succes este ca sănătatea, o prețuiești doar atunci când ai pierdut-o”
- Îngrijorare la Pentagon. China dezvoltă un sistem de navigație fără GPS, pentru a evita urmărirea submarinelor. „Se complică operațiunile SUA în Indo-Pacific”
- Gheață subțire în Arctica, cooperarea dintre Rusia și China stă în echilibru instabil. Ce calcule se fac la Beijing
- Câți soldați au dezertat din armata Ucrainei, în primele 10 luni ale anului 2025, comparativ cu perioada 2022 – 2024. „Fracturi tot mai mari între societate și sistemul de mobilizare”
- După un impas prelungit, relația Rusia – Japonia se reîncălzește la foc mic. Chiar Donald Trump a aprins chibritul, dar din scenariu nu lipsesc China și Coreea de Nord
- Moscova și politica post-Orbán în Europa Centrală. Rusia a pierdut „teren” în Ungaria, dar are în vizor și alte „ținte”. „Setul standard de propagandă și dezinformare”
