Cum și-a scris Rusia propria istorie în Asia Centrală. „Kârgâzii sunt un popor leneș și hoț. Îi poți vâna, dar nu-i poți mânca”

La o reuniune a Consiliului de Experți în Istorie Kârgâzo-Rusă de la Moscova, cercetătorii ruși care analizau manualele școlare secundare kârgâze i-au mustrat pe omologii lor kârgâzi. De ce? Pentru că au descris perioadele de guvernare țaristă și sovietică drept „colonialism”. Istoricii kârgâzi care au scris manualele au refuzat să se supună Moscovei. În schimb, au susținut public că atât regimul sovietic, cât și cel țarist au fost într-adevăr de natură colonială.

• Istoricii ruși par detașați de dezbaterile intense despre moștenirile ocupației rusești care se desfășoară în prezent în Asia Centrală.
• Par și incapabili să obțină loialitate față de cultura rusă din partea comunităților academice din regiune.
• Percepția asupra Rusiei în Kârgâzstan s-a schimbat semnificativ de la invazia la scară largă a Ucrainei.

„Discursul de astăzi din Asia Centrală se concentrează pe expunerea atrocităților comise sub dominația rusă prin campanii militare, exploatare economică, teste nucleare și degradarea mediului”, notează Erica Marat într-o analiză publicată de The Moscow Times.

„În timpul expedițiilor sale în Asia Centrală, Przhevalsky ucidea în mod obișnuit localnici, inclusiv copii”

Generațiile mai tinere de cercetători consideră sovietizarea ca o experiență inerent colonială. O plasează la egalitate cu colonizarea Africii și Asiei de către Europa.

Aceștia reexaminează relatările istorice scrise de cuceritorii militari ruși și de etnografii coloniali, cu o perspectivă critică nou dobândită asupra semnificației modernității impuse popoarelor din Asia Centrală.

„Nicio cantitate de proiecte de industrializare sovietice nu justifică epurările și ștergerea culturală și lingvistică.

Autoritățile sovietice l-au lăudat pe exploratorul din secolul al XIX-lea, Nikolai Przhevalsky, pentru contribuția sa la stabilirea controlului rusesc asupra regiunii.

Însă Przhevalsky i-a considerat pe central-asiatici, în mod infam, aborigeni necivilizați. Și a afirmat: „Kirghizii sunt un popor leneș și hoț. Îi poți vâna, dar nu-i poți mânca ”.

Între timp, cercetătorii kirghizi descoperă o atrocitate rusească după alta. Proiectul Esimde („Îmi amintesc”), condus de Elmira Abylbek, a efectuat cercetări ample asupra fugii familiilor kârgâze în China, în 1916, pentru a scăpa de recrutarea militară forțată impusă de țarul rus – un eveniment cunoscut sub numele de Ürkün”, mai scrie Erica Marat.

Dostoievski: „În Europa eram niște sclavi și nepoți, dar în Asia vom apărea ca stăpâni”

Locuitorii din regiune au fost condamnați la o altă atrocitate necunoscută anterior. Este vorba despre deportarea kirghizilor în Ucraina de către sovietici în perioada 1924-1932. O groapă comună cu rămășițele a 137 de persoane, inclusiv personalități politice renumite, a fost descoperită la periferia orașului Bișkek în 1991.

Ulterior, mulți indivizi din Kârgâzstan au început să indice zonele care ar putea ascunde alte gropi comune.

„Reacția recentă a cercetătorilor ruși arată cum colonialismul Moscovei în Asia a consolidat imaginea de sine a Rusiei ca stat modernizator și chiar civilizator european. Asta a atenuat disprețul de sine și sentimentul de inferioritate al țării  față de imperiile occidentale.

Dostoievski a spus odată: „În Europa eram niște sclavi și nepoți, dar în Asia vom apărea ca stăpâni. În Europa eram tătari, iar în Asia eram europeni. Misiunea noastră, misiunea noastră civilizatoare în Asia, ne va mitui spiritul și ne va atrage acolo, doar pentru ca mișcarea să înceapă”.

• Manualele școlare secundare care îi supără pe elevii ruși sunt într-adevăr diferite de iterațiile anterioare.
• Timp de decenii după independența Kârgâzstanului, elevii kârgâzi au continuat să reproducă imaginea URSS ca o forță modernizatoare binevoitoare.
• Rezistența față de tropii coloniali în rândul academicienilor kârgâzi a existat până în anii 2000. Aceasta a fost rareori exprimată public, darămite ca reacție la intervențiile rusești.

(NOTA REDACȚIEI – tropii coloniali sunt motive, imagini, stereotipuri sau clișee narative repetitive folosite în literatură, presă, artă și discursul politic pentru a justifica, idealiza sau descrie colonizarea)

Amploarea atrocităților rusești în Ucraina a declanșat un nou val de respingere a perspectivei istorice a Moscovei”, explică Erica Marat.

„Rusofobie josnică”

Moscova, mai scrie Erica Marat, folosește frecvent tropi orientaliști, poziționându-se în același timp ca egală cu – sau chiar victimizată de – Asia Centrală.

„În 2024, personalitatea TV Tina Kandelaki a criticat Kârgâzstanul pentru demolarea Muzeului Sovietic al Gloriei Militare, numit după generalul Panfilov, care i-a ajutat pe sovietici să ocupe Asia Centrală și a luptat ulterior în al Doilea Război Mondial.

• Ea a perceput această acțiune ca un atac asupra moștenirii pozitive sovietice și ruse, atât de modernizare a Asiei Centrale, cât și de apărare a acesteia de Germania nazistă.
• În 2024 a apărut o înregistrare video cu un profesor din Tașkent care agresa un elev de clasa a șasea. Elevul ceruse ca lecția să fie ținută în limba rusă.
• Evgheni Primakov – șeful Rossotrudnichestvo (Agenția Federală pentru Problemele Comunității Statelor Independente, Compatrioților din Străinătate și Cooperare Umanitară Internațională) – a numit situația un exemplu de rusofobie josnică.

În luna aprilie a acestui an, Primakov a fost demis de Vladimir Putin.

Profesorul a fost imediat concediat pentru abuz asupra unui elev, dar nu pentru rusofobie”, continuă Erica Marat.

„Atent să nu enerveze Rusia, guvernul kârgâz promovează în continuare o versiune sterilizată a represiunii țariste ruse din 1916”

Limba rusă este încă vorbită pe scară largă în Bișkek și în anumite părți ale Kârgâzstanului. Aici, rușii constituiau majoritatea sub URSS. Campaniile de informare ale Moscovei încă găsesc public în țară.

Locuitorii din Asia Centrală au fost rusificați în detrimentul limbilor lor locale mai mult decât orice altă republică sovietică. Pierderea limbilor materne și, prin urmare, a identității culturale este o temă comună.

„În timp ce societățile din Asia Centrală renunță la stereotipurile coloniale, ele rămân sub dominația rusă prin intermediul loialiștilor interni. 

• Guvernele autocratice din Asia Centrală permit narațiuni selective care le consolidează prioritățile politice preexistente.
• Kazahstanul permite revizuiri ale cauzelor foametei de la Asharshylyq din 1930-1933 – de la un dezastru natural la unul provocat de om – și recentrează limba kazahă, îndepărtându-se de alfabetul chirilic.
• Uzbekistanul a extins cercetările asupra mișcărilor anti-URSS Jadids și Basmachi ca simbol al independenței națiunii sale.

Atent să nu enerveze Rusia, guvernul kârgâz promovează în continuare o versiune sterilizată a represiunii țariste ruse din 1916, care îi prezintă pe bolșevici ca salvatori”, continuă Erica Marat.

„Kremlinul folosește acuzațiile de rusofobie ca armă pentru a suprima mișcările decoloniale”

Reacția negativă deschisă a istoricilor kârgâzi împotriva omologilor lor ruși este remarcabilă.

Aceștia contrazic narațiunea ideologică oficială a guvernului lor prietenos cu Moscova.

„Acest lucru este semnificativ, deoarece permite națiunilor precum Kârgâzstanul să facă față mai bine modului în care propaganda colonială continuă și în ziua de azi.

• Kremlinul folosește acuzațiile de rusofobie ca armă pentru a suprima mișcările decoloniale.

• Prezintă eforturile de independență lingvistică și culturală ca atacuri la adresa moștenirii rusești, mai degrabă decât ca afirmații de suveranitate.

Pe măsură ce activiștii și cercetătorii dezvăluie atrocitățile comise sub Imperiul Rus și URSS, un număr tot mai mare de politicieni adoptă un limbaj care caracterizează dominația rusă ca fiind colonială.

În culise, apare o luptă între elitele naționaliste care explorează memoria traumelor și eforturile Kremlinului de a limita astfel de revizuiri istorice”, încheie Erica Marat.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Moscova și politica post-Orbán în Europa Centrală. Rusia a pierdut „teren” în Ungaria, dar are în vizor și alte „ținte”. „Setul standard de propagandă și dezinformare” 
• „Amestecul malaezian”. În ciuda blocadei impuse de SUA, Iranul a descoperit „portița” prin care exportă petrol și obține, lunar, miliarde de dolari 
• Putin a fost primit pe covorul roșu la Beijing, dar n-a plecat cu acordul pentru Power of Siberia 2 în buzunar. „Vizită mult mai simbolică, dar în politica externă simbolurile înseamnă mult” 
• Putin și Xi, „conștiință comună” și „prietenie fără limite”. SUA vor avea nevoie de aliați pentru a contesta strategia „dezbină și cucerește”, folosită de Moscova și Beijing
• Ce misiuni va îndeplini Su-57D, noul avion de vânătoare stealth al Rusiei. „Pachetul” include și dronele de 20 de tone S-70 Okhotnik-B (Hunter)