Un nou articol publicat de platforma academică The Conversation avertizează că una dintre cele mai mari greșeli făcute de școli este să le ofere acestor elevi pur și simplu mai multă muncă, în loc să le adapteze modul de învățare.
„Mai multe exerciții” nu înseamnă educație mai bună
Autorii explică faptul că mulți profesori reacționează în două moduri extreme când identifică un copil supradotat: fie ignoră complet situația, fie îl supraîncarcă cu teme și exerciții suplimentare. „A da unui copil zece exerciții în timp ce ceilalți primesc cinci nu este educație adaptată”, avertizează articolul. Experții spun că problema nu este cantitatea de muncă, ci nivelul provocării intelectuale. Dacă un elev a înțeles deja materia, timpul liber obținut ar trebui folosit pentru proiecte creative, cercetare, conexiuni între discipline sau probleme cu mai multe soluții posibile.
Un copil își face temele. Sursa foto: Pexels
Mulți copii supradotați ajung demotivați și izolați
Psihologii educaționali avertizează că lipsa stimulării intelectuale poate avea efecte serioase asupra copiilor foarte inteligenți. Plictiseala constantă, rutina și repetitivitatea pot duce la demotivare, anxietate și chiar abandon emoțional față de școală. Articolul subliniază că incluziunea școlară nu înseamnă doar sprijinirea elevilor cu dificultăți, ci și recunoașterea faptului că unii copii au nevoie de provocări mai complexe pentru a evolua.
Școlile sunt încurajate să personalizeze învățarea
Specialiștii propun un model mai flexibil de educație, în care elevii pot avea obiective diferite chiar în cadrul aceleiași lecții. De exemplu, într-o oră de limba română, în timp ce clasa învață structura unei narațiuni, un elev supradotat ar putea analiza perspective narative complexe sau experimenta cu structura temporală a poveștii. În matematică, în locul unor exerciții repetitive, elevii ar putea fi provocați să creeze singuri probleme sau să compare metode diferite de rezolvare.
Modelul care începe să schimbe educația modernă
Articolul vorbește și despre conceptul de Universal Design for Learning (UDL), o abordare tot mai populară în educația modernă. Ideea de bază este că nu toți elevii învață la fel și că școala ar trebui să ofere metode diferite de predare, evaluare și exprimare. Asta poate însemna prezentări orale, proiecte, infografice, videoclipuri sau activități practice, în funcție de stilul de învățare al fiecărui elev.
Experții spun că schimbarea ar ajuta întreaga clasă
Una dintre concluziile importante ale analizei este că metodele create pentru copiii supradotați îi pot ajuta de fapt pe toți elevii. Orele mai interactive, provocările deschise și flexibilitatea în predare cresc implicarea și interesul întregii clase, nu doar al copiilor considerați excepțional de inteligenți.„Diversitatea este regula, nu excepția”, subliniază autorii. Pentru mulți specialiști în educație, discuția despre copiii supradotați scoate la iveală o problemă mai mare: faptul că multe sisteme școlare moderne continuă să trateze elevii ca și cum toți ar învăța în același ritm și în același mod.
MAI MULT MEDIAFAX
