„În contextul dezbaterilor privind o nouă lege a salarizării, reafirmăm preocuparea constantă pentru protejarea drepturilor și a statutului profesional al personalului din sistemul judiciar. În acest moment, considerăm necesară așteptarea instalării noului Guvern, astfel încât această problemă de interes major să poată face obiectul unui dialog instituțional real și constructiv cu factorii decidenți.
Ne exprimăm încrederea că argumentele pe care le prezentăm vor fi analizate cu responsabilitate și deschidere. Totodată, asigurăm colegii că vom continua să susținem toate demersurile necesare pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acestora, utilizând toate mijloacele legale și instituționale aflate la dispoziția noastră și nu excludem recurgerea la alte forme de acțiune menite să asigure respectarea acestor drepturi, în măsura în care acest lucru se va dovedi necesar. Rămânem uniți și consecvenți în promovarea unor soluții echitabile, în spiritul dialogului și al respectului față de valorile statului de drept.
Pentru o corectă informare, publicăm astăzi o sinteză a observațiilor și propunerilor transmise Ministerului Justiției, rezultate în urma analizei proiectului, precum şi observaţiile punctuale formulate.
-
Sinteza observațiilor și propunerilor transmise Ministerului Justiției
Prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine că proiectul de act normativ este profund viciat ab initio având în vedere că încalcă însăși principiile pe care acesta se bazează.
Invocând pur formal construirea sistemul de salarizare pe principiile legalității, nediscriminării sau egalității, în realitate, reflectarea acestora în conţinutul proiectului dovedeşte faptul că se vor adânci inechităţile dintre categoriile de personal din cadrul sistemului bugetar.
În pofida declaraţiilor publice, în urma analizării prevederilor proiectului se constată în mod flagrant că sunt diminuate drepturile salariale aflate în plată și pe cale de consecinţă sunt desconsiderate drepturile câştigate și protecţia juridică conferită acestora.
Experiența legilor de salarizare anterioare și jurisprudenţa statornicită în acest domeniu dovedesc faptul că un proiect de act normativ care nu asigură efectiv plata egală pentru muncă egală, respectarea garanţiilor constituţionale și legale aferente fiecărei puteri în stat prin raportare la statutul categoriilor profesionale este grefat pe premise greşite și va conduce invariabil la crearea unor situaţii profund neconstituţionale, nelegale și injuste.
1. Încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat (art. 1 alin. 4 din Constituție)
Proiectul de lege conduce la diminuarea poziției constituționale a autorității judecătorești în raport cu celelalte puteri ale statului, fără a ține seama de locul constituțional al justiției și de rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în arhitectura instituțională a statului. Deși salarizarea personalului din sistemul judiciar trebuie stabilită ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept și de echilibrul puterilor în stat, coeficienții propuși pentru funcțiile reprezentative ale autorității judecătorești, inclusiv pentru funcțiile exercitate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu reflectă în mod adecvat această poziție constituțională și nu asigură o ierarhizare corespunzătoare în raport cu funcțiile similare exercitate în cadrul celorlalte puteri ale statului.
În acest context, coeficientul aferent funcției de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi inferior coeficienților prevăzuți pentru funcțiile de conducere de rang echivalent din cadrul celorlalte autorități fundamentale ale statului.
În mod corespunzător, întregul sistem de salarizare aplicabil judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți, precum și a celorlalte categorii profesionale din sistemul judiciar trebuie configurat într-o ierarhie coerentă și proporțională, care să reflecte statutul constituțional al funcțiilor respective. În acest mod, proiectul reduce rolul constituțional al autorității judecătorești și afectează exigența echilibrului instituțional dintre puterile statului, transformând într-o simplă declarație de principiu criteriile pe care chiar legiuitorul le consacră la nivel normativ. Totodată, proiectul creează premisele unei influențe excesive a puterii executive asupra statutului profesional și a remunerației personalului din sistemul judiciar. Astfel, elemente esențiale ale sistemului de salarizare, precum valoarea de referință utilizată la stabilirea salariilor, metodologia de evaluare a funcțiilor și criteriile de încadrare în grade salariale, sunt transferate în competența Guvernului, fără stabilirea prin lege a unor criterii obiective și verificabile și fără participarea instituțională a autorității judecătorești, respectiv a Consiliului Superior al Magistraturii.
Or, independența justiției presupune ca elementele esențiale ale salarizării magistraților să fie stabilite prin lege, în mod previzibil și obiectiv, fără posibilitatea unei intervenții discreționare a executivului.
2. Încălcarea garanțiilor constituționale ale independenței justiției prin afectarea independenței financiare a magistraților (art. 124 alin. 3 din Constituție)
Sub un prim aspect, în ceea ce priveşte puterea judecătorească, faptul că art. 205 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 prevede că salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială nu reprezintă doar o regulă formală de legiferare, ci este expresia unei garanții instituționale a independenței autorității judecătorești. În consecință, singura soluție legislativă posibilă este adoptarea unei legi speciale de salarizare pentru sistemul judiciar, întrucât numai în acest mod poate fi garantat principiul independenței financiare a judecătorilor și procurorilor.
De altfel, art. 2 alin. (2) din Capitolul I prevede anumite excepții de la aplicarea proiectului de lege, precum personalul din cadrul Băncii Naționale a României, al Autorității de Supraveghere Financiară, al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei și al Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații. Astfel, cu atât mai mult, se impune legiferarea separată pentru puterea judecătorească.
Sub un al doilea aspect, proiectul aduce atingere garanțiilor constituționale ale independenței justiției, întrucât reduce în mod semnificativ nivelul remunerației care constituie una dintre componentele esențiale ale independenței economice a magistraților. Astfel, soluțiile normative propuse prin proiect nu asigură în mod efectiv realizarea exigenței referitoare la garantarea unei reale independențe economice a judecătorilor și procurorilor.
Modalitatea de stabilire a coeficienților de salarizare și eliminarea unor componente salariale existente, fără o reflectare corespunzătoare în indemnizația de bază, conduc la diminuări semnificative ale veniturilor magistraților, estimate între aproximativ 15% și 40%, respectiv chiar peste 40% în cazul unor funcții de conducere.
În aceste condiții, dispoziția legală care consacră independența financiară riscă să rămână fără efect, întrucât proiectul instituie soluții normative care conduc 4 tocmai la diminuarea garanțiilor materiale menite să protejeze independența autorității judecătorești. Totodată, mecanismul diferenței salariale tranzitorii ridică probleme suplimentare din perspectiva protecției statutului financiar al magistraților. În ipoteza în care acest „drept salarial individual suplimentar salariului lunar” nu va fi avut în vedere la stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu, efectul indirect al reglementării va consta într-o nouă diminuare semnificativă a cuantumului acesteia.
O asemenea soluție este de natură să afecteze nu doar nivelul remunerației aflate în plată, ci și garanțiile economice asociate statutului de magistrat după încetarea activității. Mai mult, într-un interval relativ scurt de timp ar urma să coexiste mai multe regimuri succesive de pensionare aplicabile magistraților, ultima reglementare conducând la reduceri semnificative ale cuantumului pensiei de serviciu în raport cu regimurile anterioare. Această lipsă de coerență legislativă afectează previzibilitatea statutului profesional și diminuează garanțiile economice care constituie o componentă esențială a independenței justiției.
Or, independența justiției, consacrată la nivel constituțional, presupune nu doar garanții de ordin funcțional, ci și existența unei protecții economice reale a magistraților, astfel cum rezultă atât din jurisprudența Curții Constituționale, cât și din standardele europene în materie. Stabilitatea și caracterul adecvat al remunerației constituie garanții esențiale destinate protejării judecătorilor și procurorilor împotriva oricăror forme de presiune sau ingerință din partea celorlalte puteri ale statului. În consecință, intervenția legislativă propusă este de natură să afecteze însăși substanța garanțiilor constituționale ale independenței justiției, consacrate de art. 124 alin. (3) din Constituție, prin diminuarea nejustificată a nivelului de protecție materială aferent statutului magistraților.
3. Încălcarea principiului securității juridice și al protecției încrederii legitime (art. 1 alin. 3 și alin. 5 din Constituție)
Proiectul de lege nu se limitează la o simplă reformă salarială, ci produce efecte directe asupra statutului profesional personalului din sistemul judiciar. Astfel, proiectul generează o ruptură semnificativă între statutul profesional al magistraților aflați în funcție la data intrării în vigoare a legii și al celor care vor accede ulterior în profesie. Dacă pentru prima categorie legiuitorul instituie mecanismul diferenței salariale tranzitorii, menit să atenueze provizoriu efectele reducerii veniturilor, judecătorii și procurorii numiți ulterior vor fi salarizați exclusiv potrivit noii grile, fără a beneficia de nicio măsură compensatorie.
În aceste condiții, pentru exercitarea aceleiași funcții constituționale, în aceleași condiții de pregătire profesională, incompatibilități, interdicții și răspundere, se creează premisele existenței unor regimuri juridice și economice 5 diferite în interiorul aceleiași categorii profesionale. Mai mult, nivelul de salarizare aplicabil noilor generații de magistrați este de natură să afecteze atractivitatea profesiei și capacitatea sistemului judiciar de a recruta candidați cu o pregătire profesională corespunzătoare, aspect care produce efecte directe asupra funcționării autorității judecătorești pe termen lung.
Or, deși legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere în configurarea politicilor salariale, aceasta nu poate conduce la diminuarea substanțială a statutului profesional al magistraților și la crearea unei rupturi între generațiile succesive de judecători și procurori, în lipsa unor motive obiective și rezonabile care să justifice o asemenea diferențiere.
Prin eliminarea unor asimilări salariale consacrate de legislația în vigoare și prin repoziționarea anumitor funcții pe paliere inferioare în ierarhia profesională și salarială, proiectul afectează stabilitatea statutului juridic anterior recunoscut de legiuitor. Această critică este deosebit de evidentă în cazul magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru care noua reglementare nu produce doar efecte salariale, ci modifică însăși poziționarea profesională a funcției în cadrul sistemului judiciar.
Or, asimilarea unei funcții cu un anumit grad profesional nu reprezintă exclusiv o modalitate de determinare a cuantumului salarizării, ci exprimă un statut profesional dobândit în considerarea atribuțiilor efectiv exercitate. Așadar, orice modificare radicală a acestui statut trebuie să fie justificată prin motive obiective și proporționale iar, în lipsa unei asemenea justificări, sunt afectate principiile securității juridice și ale protecției încrederii legitime, componente ale art. 1 alin. (5) din Constituție.
O situație similară se regăsește și în cazul asistenților judecătorului și al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor. Prin modificarea reperelor legale de salarizare și raportarea acestora la funcții inferioare în ierarhia profesională, proiectul nu produce doar efecte asupra cuantumului veniturilor, ci conduce la o repoziționare a acestor funcții pe un nivel inferior în cadrul sistemului judiciar. Or, în absența unei modificări a atribuțiilor, a condițiilor de acces în funcție sau a rolului instituțional al acestor categorii profesionale, o asemenea soluție depășește sfera unei simple opțiuni de politică salarială și afectează statutul profesional anterior recunoscut de legiuitor. Totodată, deși proiectul urmărește atenuarea efectelor reducerilor salariale prin instituirea „diferenței salariale tranzitorie”, mecanismul reglementat nu oferă o protecție reală și efectivă. Orice evoluție profesională a magistratului – promovare, ocuparea unei funcții de conducere, trecerea într-o tranșă superioară de vechime sau transferul – poate conduce la pierderea acestei componente salariale și la aplicarea integrală a noii grile de salarizare. În aceste condiții, măsura are un caracter pur temporar și 6 iluzoriu, fiind de natură să afecteze previzibilitatea carierei și securitatea raporturilor juridice.
4. Încălcarea principiului legalității și a exigențelor privind calitatea legii (art. 1 alin. 5 din Constituție)
Proiectul conține dispoziții insuficient de clare, previzibile și determinate, susceptibile să genereze incertitudine juridică în aplicare. În mod particular, reglementarea „diferenței salariale tranzitorii” nu precizează în mod suficient natura juridică a acestui drept, regimul său juridic ulterior datei de 31 decembrie 2031 și nici efectele asupra altor drepturi derivate din salarizare, inclusiv asupra pensiei de serviciu, fiind neclară și lipsită de previzibilitate, contrar exigențelor privind calitatea legii, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituția României. Deși această prevedere este destinată să compenseze diminuările salariale generate de noua reglementare, în realitate măsura este golită de conținut întrucât orice evoluție firească în cariera magistratului (numirea într-o funcție de conducere, revenirea pe o funcție de execuție după exercitarea unei funcții de conducere, transferul, promovarea într-o funcție de execuție sau chiar trecerea întro gradație ori treaptă superioară de vechime) determină încetarea plății acestei „diferențe” și aplicarea integrală a noului regim de salarizare.
În aceste condiții, este evident că destinatarii normei nu vor mai avea niciun stimulent pentru promovarea în funcții de execuție sau pentru ocuparea unor funcții de conducere, ceea ce riscă să conducă la blocarea efectivă a activității instanțelor și parchetelor. Limitarea acordării diferenței salariale tranzitorii până la data de 31 decembrie 2031 ridică probleme din perspectiva previzibilității legii, întrucât prevede încetarea automată a acestui drept salarial fără a reglementa în mod clar efectele ulterioare asupra structurii salarizării beneficiarilor. În lipsa unor dispoziții care să clarifice dacă această componentă salarială este absorbită în salariul de bază, eliminată integral sau înlocuită printr-un alt mecanism compensatoriu, norma generează incertitudine juridică și afectează previzibilitatea raporturilor de serviciu.
Din această perspectivă, mecanismul analizat poate fi calificat ca o reglementare incompletă și imprevizibilă a unei componente esențiale a remunerației, susceptibilă să contravină exigențelor de claritate, coerență și stabilitate a legii. Totodată, proiectul nu stabilește în mod direct valoarea de referință utilizată la determinarea salariilor, lăsând stabilirea acesteia în competența executivului, fără criterii obiective și verificabile. 7 Astfel, valoarea de referință nu este determinată și nici determinabilă pe baza unor criterii obiective prevăzute de lege, nefiind raportată la indicatori economici verificabili și predictibili. În aceste condiții, destinatarii normei nu pot cunoaște în mod efectiv nivelul drepturilor salariale care urmează să le fie recunoscute și nici evoluția acestora în timp. Or, salarizarea reprezintă un element esențial al statutului profesional al personalului din sistemul judiciar, iar cuantumul acesteia trebuie să rezulte din lege, nu din opțiuni ulterioare ale autorității executive. În lipsa stabilirii elementelor concrete de calcul, legea nu permite determinarea efectivă a salariilor și afectează posibilitatea realizării unei evaluări reale a impactului normativ al reformei propuse. Pe de altă parte, proiectul transferă către Guvern competența de a aproba metodologia de evaluare a funcțiilor și intervalele de punctaj aferente gradelor salariale, deși aceste elemente influențează în mod direct poziționarea funcțiilor în ierarhia salarială și nivelul concret al remunerației. Or, criteriile de evaluare a funcțiilor și mecanismele de ierarhizare salarială reprezintă elemente esențiale ale regimului juridic al salarizării și trebuie stabilite prin lege, în mod clar și previzibil.
Lăsarea acestora la latitudinea executivului afectează accesibilitatea și previzibilitatea normei, întrucât destinatarii legii nu pot cunoaște în mod efectiv modalitatea în care vor fi evaluate funcțiile și impactul acestei evaluări asupra salarizării. În același sens, dispozițiile art. 9 privind structura gradelor salariale și grila de salarizare nu stabilesc cu suficientă claritate relația dintre criteriile de evaluare, gradele salariale și coeficienții aplicabili, trimițând la mecanisme și acte normative ulterioare aflate în competența mai multor autorități. În aceste condiții, legea nu oferă un cadru normativ complet și predictibil, fiind susceptibilă să contravină exigențelor care decurg din art. 1 alin. (5) din Constituție.
5. Încălcarea principiului egalității și a criteriului diferențierii obiective a salarizării (art. 16 alin. 1 din Constituție)
Proiectul de lege instituie diferențe de tratament juridic care nu sunt fundamentate pe criterii obiective și rezonabile și care nu reflectă complexitatea activității efectiv desfășurate. În primul rând, mecanismul „diferenței salariale tranzitorii” este de natură să creeze o diferențiere semnificativă între magistrații aflați în prezent în funcție și cei care vor accede ulterior în profesie. Astfel, judecătorii și procurorii aflați în activitate la data intrării în vigoare a legii beneficiază de o protecție salarială suplimentară, în timp ce magistrații numiți ulterior vor fi salarizați exclusiv potrivit noii grile, fără a beneficia de acest mecanism compensatoriu. În consecință, pentru exercitarea aceleiași funcții, în aceleași condiții de pregătire profesională, 8 incompatibilități, interdicții și răspundere, se ajunge la existența unor regimuri salariale diferite chiar în aceeași perioadă de timp, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.
Acest mecanism este susceptibil să genereze și situații discriminatorii între persoane aflate în condiții identice de funcție, grad profesional, vechime și atribuții. În concret, magistrați care exercită aceeași funcție și au aceeași vechime pot beneficia de venituri diferite exclusiv în funcție de momentul promovării, transferului, delegării, detașării sau al încadrării într-o anumită gradație. De asemenea, evoluția firească în carieră poate conduce paradoxal la diminuarea veniturilor, inclusiv în cazul promovării la instanțe superioare ori al ocupării unor funcții de conducere. Totodată, relevanță sub acest aspect prezintă și situația magistrațilorasistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin soluția propusă, sunt plasați pe un nivel salarial inferior, deși exercită atribuții specifice instanței supreme, participând la soluționarea cauzelor aflate în competența acesteia și la redactarea hotărârilor judecătorești.
Proiectul creează și un tratament juridic diferențiat în raport cu magistrații-asistenți din cadrul Curții Constituționale, care își păstrează actuala poziționare salarială. În același timp, proiectul uniformizează componenta salarială aferentă funcțiilor de conducere exercitate la niveluri jurisdicționale diferite, reducând relevanța diferențelor obiective determinate de competența, responsabilitatea și poziția instituțională a funcțiilor respective. În acest mod sunt generate incoerențe în raport cu funcții similare sau asimilate existente în cadrul sistemului judiciar. În plus, abrogarea indemnizațiilor acordate pentru delegare și detașare exclusiv în cazul magistraților, în condițiile menținerii unor reglementări similare pentru alte categorii profesionale, ridică probleme suplimentare din perspectiva principiului egalității în drepturi. Funcționarea unui număr semnificativ de instanțe și parchete depinde de posibilitatea delegării sau detașării temporare a magistraților, în condițiile în care asemenea măsuri pot fi dispuse numai cu acordul persoanelor vizate. În lipsa unor mecanisme remuneratorii adecvate, eficiența acestor instrumente administrative este serios afectată, cu consecințe directe asupra funcționării serviciului public al justiției.
6. Încălcarea principiului proporționalității
Reducerile salariale rezultate din aplicarea proiectului au un caracter vădit disproporționat în raport cu scopul urmărit de legiuitor. În cazul anumitor categorii profesionale, diminuarea veniturilor depășește 40%, din nivelul indemnizațiilor aflate în plată. Or, chiar dacă legiuitorul dispune de o marjă de apreciere în configurarea politicilor salariale, aceasta nu este nelimitată. Reducerea drastică a nivelului de salarizare, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile, depășește ceea ce este necesar pentru atingerea scopului declarat al reformei și afectează în mod excesiv statutul constituțional și profesional al personalului din sistemul judiciar.
7. Încălcarea principiului ierarhizării funcțiilor judiciare și a criteriului nivelului instanței sau parchetului
Proiectul de lege afectează coerența ierarhiei funcțiilor judiciare prin uniformizarea nejustificată a componentei salariale aferente funcțiilor de conducere și prin diminuarea relevanței criteriului nivelului instanței sau parchetului. Astfel, deși soluția legislativă păstrează formal structura actuală a reglementării, în sensul stabilirii indemnizației de încadrare la nivelul indemnizației maxime corespunzătoare instanței sau parchetului unde este exercitată funcția de conducere, mecanismul concret de salarizare diferă substanțial de cel aflat în vigoare. În prezent, majorările aferente funcțiilor de conducere sunt exprimate procentual și diferențiate în funcție de nivelul instanței sau parchetului, reflectând atât poziția ierarhică a instituției, cât și importanța funcției exercitate.
În schimb, proiectul înlocuiește acest sistem cu unul bazat pe coeficienți ficși, identici pentru funcții de conducere exercitate la niveluri jurisdicționale diferite. Ca efect, funcțiile de conducere exercitate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curților de apel, tribunalelor sau judecătoriilor beneficiază de aceeași componentă salarială aferentă conducerii, independent de diferențele obiective existente sub aspectul competenței, complexității activității și poziției constituționale a instituției.
Or, o asemenea reglementare este de natură să afecteze coerența ierarhiei funcțiilor judiciare. În lipsa unei diferențieri corespunzătoare, funcțiile de conducere exercitate la niveluri distincte ale sistemului judiciar tind să fie tratate similar din perspectiva componentei salariale aferente conducerii, deși acestea presupun atribuții, responsabilități și exigențe instituționale fundamental diferite.
8. Încălcarea criteriilor legale de ierarhizare a funcțiilor prin necorelarea salarizării cu complexitatea, responsabilitatea și experiența profesională
Proiectul de lege nu asigură o corelare reală între nivelul de salarizare și criteriile pe care chiar legiuitorul le consacră drept fundament al sistemului de remunerare, criterii care justifică diferențierea funcțiilor în cadrul sistemului judiciar, respectiv complexitatea atribuțiilor, nivelul de responsabilitate, experiența profesională, stabilitatea în funcție, riscurile profesionale și gradul de solicitare specific activității desfășurate. Deși art. 3 din Capitolul VIII al Anexei nr. V consacră aceste elemente ca factori determinanți ai salarizării, analiza coeficienților propuși relevă că acestea nu sunt valorificate în mod corespunzător în construcția grilei salariale. Astfel, diferențele dintre funcții, grade profesionale și niveluri de vechime nu reflectă complexitatea activității desfășurate, importanța atribuțiilor exercitate sau experiența profesională acumulată.
Această lipsă de corelare este evidentă atât în cazul magistraților, cât și al celorlalte categorii profesionale care participă la înfăptuirea actului de justiție. Cu titlu exemplificativ, proiectul nu valorifică în mod adecvat activitatea magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu reflectă în mod corespunzător rolul și responsabilitățile personalului auxiliar de specialitate și ale personalului conex și conduce la diminuări semnificative ale salarizării specialiștilor IT, fără ca aceste soluții să fie justificate prin modificarea atribuțiilor, a responsabilităților sau a condițiilor de exercitare a funcțiilor respective. În aceste condiții, proiectul este de natură să afecteze coerența sistemului de salarizare și să genereze dezechilibre între funcții și categorii profesionale care participă la realizarea actului de justiție. Totodată, lipsa unei valorizări adecvate a experienței profesionale, a stabilității în funcție și a responsabilităților specifice riscă să afecteze atractivitatea profesiilor din sistemul judiciar și capacitatea acestuia de a asigura recrutarea și menținerea personalului calificat.
Or, în măsura în care chiar legiuitorul a consacrat complexitatea activității, răspunderea funcției, riscurile profesionale, solicitarea neuropsihică și importanța socială a activității drept criterii fundamentale de salarizare, acestea trebuie să se regăsească în mod efectiv și proporțional în structura coeficienților de salarizare, pentru a asigura coerența și raționalitatea reglementării”, afirmă ÎCCJ.
MAI MULT MEDIAFAX
