Adevărul despre adulter în România. Înșelarea soțului/soției duce (sau nu) la pierderea copiilor la divorț? Ce spune legea, de fapt.
Adevărul despre adulter în România
Infidelitatea se numără printre cauzele frecvente ale divorțului în România. Avocata Delia Traglă a oferit o declarație privitor la această situație, pentru bzi.ro.
Chiar dacă mulți consideră că adulterul poate duce automat la desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a unuia dintre parteneri, cât și la pierderea custodiei copiilor, legislația și practica instanțelor arată că cele două aspecte sunt analizate separat.
Avocata Traglă spune că infidelitatea poate avea o importanță majoră în cadrul unui proces de divorț, dar impactul diferă în funcție de obiectul cauzei.
În privința exercitării autorității părintești asupra copiilor minori, instanțele se raportează, în primul rând, la interesul superior al copilului.
„Infidelitatea poate avea relevanță într-un proces de divorț, însă efectele sale juridice diferă în funcție de ceea ce se judecă, desfacerea căsătoriei sau exercitarea autorității părintești asupra copiilor minori. În materia divorțului, existența unei relații extraconjugale poate constitui un motiv pentru pronunțarea divorțului din culpa exclusivă a soțului care a încălcat obligația de fidelitate prevăzută de lege. Dacă infidelitatea este dovedită și instanța apreciază că aceasta a dus la destrămarea gravă și iremediabilă a relației de familie, soluția poate fi desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soțului infidel”, a declarat avocata Delia Traglă.
Avocat: „simpla existență a infidelității nu conduce automat la pierderea copiilor”
„În ceea ce privește custodia copiilor, simpla existență a infidelității nu conduce automat la pierderea copiilor sau la exercitarea exclusivă a autorității părintești de către celălalt părinte. Instanța are în vedere, în primul rând, interesul superior al minorului: stabilitatea emoțională, condițiile de creștere, implicarea fiecărui părinte în educația copilului, comportamentul față de minor și capacitatea de a asigura dezvoltarea acestuia”, a explicat Delia Traglă.
„Totuși, în anumite situații, conduita unui părinte poate influența soluția privind custodia atunci când relația extraconjugală are consecințe directe asupra copilului sau demonstrează un comportament incompatibil cu exercitarea responsabilă a rolului parental. De exemplu, dacă părintele își neglijează copiii, îi expune unor situații nepotrivite, are un comportament instabil sau pune pe primul plan relația extraconjugală, în detrimentul interesului minorului, instanța poate aprecia că autoritatea părintească exclusivă trebuie exercitată de celălalt părinte”, a precizat avocata.
Astfel, un părinte care a avut o relație extraconjugală poate continua să exercite autoritatea părintească și să mențină o relație apropiată cu copilul, dacă demonstrează implicare.
Autorul recomandă:
