Dincolo de propagandă se poate observa un tablou general ceva mai diferit decât se presupune la o privire superficială. Președintele rus Vladimir Putin și președintele chinez Xi Jinping s-au întâlnit la Beijing, în perioada 19-20 mai. Summitul a durat 2 zile și a fost extrem de mediatizat. Cei doi lideri au anunțat aproximativ 40 de noi acorduri. A fost adoptată inclusiv o „declarație simbolică privind formarea unei lumi multipolare ”.
Însă, lăsând la o parte fastul, ceremonialul și semnăturile, summitul nu a dus la un acord privind conducta de gaze Power of Siberia 2. Rusia o consideră esențială pentru exporturile sale de energie.
- Întâlnirea a întruchipat perfect natura unei relații bilaterale oportuniste, practice și pragmatice.
- Relația Rusia-China rămâne plină de limitări, neîncredere și factori iritativi, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
- Se pare că Moscova și Beijingul nu sunt niciodată atât de apropiate sau de distante pe cât par, mai ales în relațiile militare și de securitate.
„(In)coerența militară a relației sino-ruse”
Un nou raport CEPA – (In)coerența militară a relației sino-ruse – explorează natura relației bilaterale militare, de apărare și de securitate.
- Raportul evaluează modul în care Rusia și China înțeleg cooperarea în domeniul militar și de securitate.
- Totodată, este explicat și modul în care Rusia și China gestionează fricțiunile existente.
„În timpul summitului, Putin și Xi au promis că vor aprofunda relațiile militare, fără a preciza clar unde și cum. Anunțul trebuie înțeles ca parte a unui război informațional și psihologic, servind drept factor de descurajare pentru Statele Unite și aliații săi.
Rusia și China împărtășesc percepții similare privind amenințările legate de SUA și prezența sa militară în regiunea Asia-Pacific și nu numai. Putin și Xi accentuează în special capacitățile de atac cu rază lungă de acțiune și sistemele de apărare antirachetă.
Această puternică tentă antiamericană a fost clară atunci când ambii lideri au denunțat planurile SUA pentru sistemul de apărare antirachetă Golden Dome ca fiind o „ amenințare clară la adresa stabilității strategice ”.
De asemenea, a fost de remarcat faptul că vizita lui Putin a avut loc după, și nu înainte, cea a președintelui Trump de la mijlocul lunii mai”, notează Mathieu Boulègue.
Mathieu Boulègue este cercetător senior în cadrul Programului Transatlantic de Apărare și Securitate din cadrul Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA). Este și cercetător și consultant independent în domeniul conflictelor internaționale și al afacerilor de securitate, cu accent pe fosta Uniune Sovietică.
„Lipsa unei culturi strategice comune”
Concurența cu SUA, fie ea geopolitică sau tehnologică, va continua să modeleze relațiile dintre Rusia și China.
Astfel, arată Boulègue , există riscul de a crea focare regionale, în special în regiunea Asia-Pacific și în Arctica .
„Încă din 1990, Beijingul și Moscova și-au formalizat relațiile militare, de apărare și de securitate prin mecanisme structurate de consultare.
- Ambele țări au demonstrat o cooperare sporită în aceste domenii.
- Au desfășurat regulat exerciții militare bilaterale, patrule aeriene și navale comune.
- Au perfectat tranzacții cu arme sau exporturi în industria de apărare și cooperare militar-tehnică.
De asemenea, s-au angajat în educație și instruire militară, mai recent, în antrenament sub acoperire pentru luptă cu drone în Ucraina.
În ciuda unei aparente aprofundări a cooperării militare, relațiile bilaterale pot fi definite în egală măsură de factori iritativi și fricțiuni.
Cel mai flagrant factor este lipsa unei culturi strategice comune. Lipsa limitează o mai mare integrare. Este agravată în continuare de neîncrederea profundă și de o reticență istorică a ambelor părți de a intra într-o alianță deplină care le-ar limita suveranitatea”, explică Mathieu Boulègue.
Vânzările de arme din Rusia către China au scăzut constant de la mijlocul anilor 2000
Exercițiile comune produc imagini mediatice frumoase, dar nu se concentrează pe interoperabilitate. Acesta este țesutul conjunctiv care definește operațiunile de luptă comune autentice.
În mod similar, vânzările de arme din Rusia către China au scăzut constant de la mijlocul anilor 2000. Beijingul a devenit din ce în ce mai autosuficient din punct de vedere tehnologic.
„China a folosit, de asemenea, industria militară rusă pentru inginerie inversă, spionaj industrial și furt de proprietate intelectuală. Resentimentele Moscovei au fost alimentate.
Beijingul poate vedea acum un moment, într-un viitor nu atât de îndepărtat, când nu va mai avea nevoie de Rusia pentru a acoperi decalajele tehnologice.
În schimb, războiul Rusiei împotriva Ucrainei din 2014 și sancțiunile internaționale au forțat Kremlinul să se orienteze către Beijing pentru achiziționarea de componente critice cu dublă utilizare și tehnologie militară.
- Un exemplu sunt componentele microelectronice, uneltele pentru construcția de mașini și piesele de schimb.
- Această situație modifică profund dinamica bilaterală.
- Rusia este acum prinsă într-o formă de dependență și dependență excesivă de importurile chinezești.
Moscova și Beijingul nu trebuie să vadă sau să abordeze obstacolele existente pentru a continua să afișeze legături militare și de securitate mai strânse.
Este important pentru ambele părți să transmită ideea unei alianțe militare, fără a stabili efectiv una. Într-adevăr, niciun regim nu este interesat de o astfel de alianță și nici nu încearcă să lupte împreună împotriva Statelor Unite”, continuă Mathieu Boulègue.
Ce riscuri trebuie să ia în seamă planificatorii militari ai SUA și NATO
Rusia și China sunt prea precaute pentru a risca să fie atrase în conflictele celeilalte părți. Preferă să acționeze independent, mai degrabă decât împreună, astfel încât să își poată urmări propriile agende de securitate.
„Este posibil să fi definit o formă unică de relație bilaterală în relațiile interstatale moderne.
- În viitor, Rusia și China ar putea fi tentate să demonstreze proximitate militară prin acces reciproc la baze și facilități militare.
- O pot face prin colocarea forțelor militare sau printr-o implicare limitată într-un teatru de operațiuni comun în Asia Centrală, Orientul Mijlociu sau Asia-Pacific.
Totuși, chiar și cea mai mică coordonare împotriva SUA și a aliaților săi constituie un nivel de cooperare de luat în considerare, în special în cazul unei escaladări regionale.
Acestea sunt riscurile pe care planificatorii militari ai SUA și NATO trebuie să le ia în considerare în evaluările lor în scopuri de planificare și descurajare”, încheie Mathieu Boulègue.
Foto main – Mediafax
MAI MULT GANDUL.RO
