În Bucureștiul din prima jumătate a secolului al XIX-lea, casa Prințului Grigore Suțu și a soției sale, Irina – era cea mai mândră din mahalaua Colței. Toată lumea îi spunea Palat, căci era un spațiu al fastului „necum egalat, necum întrecut”, un loc în care în care era binevenită exclusiv lumea bună a Bucureștiului oriental, care visa la Occident.
Contemporanii acelor vremuri descriau cu lux de amănunte recepțiile fastuoase unde protipendada bucureșteană își etala statutul social și „treceai drept om de lume, drept un arbitru al eleganței și al manierelor alese dacă ai fi frecventat măcar o singură recepție sau un bal la Suțu, frecvență ce conta ca un titlu de aristocrație”.
Fiecare dimineața în Casa Suțu începea cu agitația slujitorilor, primii pregătiți pentru o nouă zi fiind servitorii și arnăuții muntenegreni „îmbrăcați în fustanele, cu pistoale și iatagane la brâu. În casă slujea întotdeauna un tânăr negru. Bucureștenii cunoșteau toți pe arapul lui Suțu”.
Palatul Suțu, acum sediu al Muzeului Municipiului București, esta una dintre puținele clădiri istorice din Capitală care au rămas nemodificate mai bine de 150 de ani.
Cu fotografii din Arhiva MMB, jurnalista Antoaneta Dohotariu recompune, pe B365.ro, anii de glorie ai Palatului Suțu și ne invită să intrăm în saloanele sale splendide, să deslușim misterul ceasului Collin, neobișnuit prin mecanismul cu rotație inversă, ora exactă fiind reflectată în oglinda de Murano adusă de la Viena.
