Ținta „Groenlanda”. Există o amenințare reală din partea Chinei și Rusiei? Trump avertizează, Beijingul joacă „la așteptare”, Moscova nu dă semne că mai vrea o „linie de front”

Presupusele amenințări din partea Chinei și Rusiei reprezintă un pericol mult mai mic atât pentru Groenlanda, cât și pentru Arctica, decât perspectiva unei preluări a insulei. După ce anterior a apărut în presă doar în contextul încălzirii globale, Groenlanda se află acum în centrul atenției lumii, în timp ce președintele american Donald Trump explorează modalități de a prelua controlul asupra acestei insule care s-a transformat într-o „țintă” a SUA.

• Liderul american susține că o astfel de mișcare este necesară pentru a împiedica China și Rusia să își intensifice prezența în Arctica la niveluri periculoase în apropierea graniței de nord a Statelor Unite.
• Deocamdată, însă, acțiunile Washingtonului se dovedesc mai destabilizatoare decât influența extrem de limitată a Moscovei și Beijingului în Groenlanda.

„Interesul lui Trump pentru Groenlanda este de înțeles. Acest teritoriu autonom al Danemarcei este un punct geostrategic cheie, iar pe măsură ce gheața marină de vară din Arctica se micșorează, Groenlanda se va afla la intersecția unor rute de transport maritim potențial importante, inclusiv Pasajul de Nord-Vest SUA-Canada și Ruta Maritimă Transpolară”, notează Andrei Dagaev – doctorand la Universitatea Națională Chengchi (Taipei) – pentru Carnegie Endowment for International Peace.

„Groenlanda deține a opta cea mai mare rezervă de metale rare din lume”

Groenlanda deține, de asemenea, rezerve minerale semnificative sub calota glaciară. Retragerea ghețarilor deschide zăcăminte de minereu de fier, grafit, tungsten și alte resurse. Cel mai important, Groenlanda deține a opta cea mai mare rezervă de metale rare din lume, ceea ce înseamnă că ar putea deveni o verigă vitală în lanțurile de aprovizionare pentru industriile de înaltă tehnologie și apărare.

„Pentru Statele Unite, Groenlanda ar putea servi și ca linie de apărare nordică.

Insula găzduiește deja Baza Spațială Pituffik a SUA, care urmărește traiectoriile rachetelor lansate spre Statele Unite. Dar, în ciuda atenției crescânde din partea Statelor Unite și a altor puteri, Groenlanda are propriile interese regionale și viziuni pentru viitorul său.

• Legea Danemarcei din 2009 privind autonomia Groenlandei acordă Groenlandei puteri largi pentru a-și gestiona resursele naturale și un anumit grad de agenție internațională, rezervând în același timp deciziile de politică externă și apărare pentru Copenhaga.
• Danemarca folosește în mod activ insula pentru a-și consolida statutul în NATO și în Arctica, dar face acest lucru în strânsă cooperare cu capitala insulei, Nuuk.

Obiectivele insulei arctice au fost consacrate într-un document de politică strategică arctică din 2024, intitulat Groenlanda în lume: Nimic despre noi fără noi.

În acest document, autoritățile groenlandeze au prioritizat consolidarea infrastructurii critice, prevenirea militarizării ulterioare a insulei, reducerea tensiunilor regionale și transformarea Arcticii într-o zonă de pace. În aceste scopuri, actuala guvernanță regională și arhitectura de securitate se potrivesc Groenlandei”, explică Dagaev.

„Niciunul dintre potențialele proiecte miniere care implică chinezii în Groenlanda nu a fost încă realizat”

Principalii parteneri de investiții ai insulei sunt Danemarca, care oferă subvenții, și Statele Unite și care au un interes direct în dezvoltarea militară și economică, continuă Dagaev.

„Rezolvarea treptată a disputelor privind frontierele și șelful continental deschide oportunități pentru Groenlanda de a extinde cooperarea cu vecinii săi cei mai apropiați – inclusiv Canada și Norvegia – în ceea ce privește protecția mediului arctic, pescuitul și cercetarea științifică.

Nici China, nici Rusia nu pot fi considerate parteneri cheie ai Groenlandei.

• Prezența Chinei în Groenlanda este cel mai adesea discutată în contextul extracției de minerale critice de acolo.
• În 2016, compania chineză Shenghe Resources a cumpărat o participație la compania minieră Greenland Minerals and Energy, oferindu-i drepturile de a extrage metale din pământuri rare și uraniu la marele zăcământ Kvanefjeld din sudul insulei.
• Acesta a fost prezentat ca un exemplu al perspectivelor de atragere a unui capital chinezesc suplimentar în viitor.

Cu toate acestea, un studiu al investițiilor chineze în Arctica din ultimii optsprezece ani arată că niciunul dintre potențialele proiecte miniere care implică chinezii în Groenlanda nu a fost încă realizat.

Zăcământul Kvanefjeld, unde mineritul a fost interzis în 2022 din cauza preocupărilor legate de mediu, nu face excepție”, mai scrie Dagaev în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

China, „așteptare și observare”

O soartă similară – continuă Andrei Dagaev – a avut-o compania minieră chineză de cărbune și fier General Nice Development Limited, care a achiziționat drepturile miniere asupra zăcământului Isua din sud-vestul insulei, împreună cu o serie de proiecte miniere de aur și cupru finanțate de China în Groenlanda.

„Printre motive se numără profitabilitatea scăzută, restricțiile daneze la export, problemele tehnice și lipsa infrastructurii. Implicarea Chinei în proiectele de investiții din Groenlanda este, de asemenea, limitată de presiunea politică din partea Statelor Unite și a Danemarcei.

• Deși China se străduiește să sublinieze natura non-militară a politicii sale arctice, Washingtonul este de mult timp îngrijorat de prezența Beijingului în Groenlanda.
• Autoritățile americane se tem că infrastructura chineză prezintă riscuri pentru granița de nord a Statelor Unite.
• În 2018, sub presiunea Statelor Unite și a Danemarcei, autoritățile groenlandeze au respins o propunere în baza căreia chinezii ar fi construit trei aeroporturi pe insulă.

China rămâne deschisă cooperării cu Groenlanda, dar în prezent preferă să adopte o abordare de tip așteptare și observare și să evite să ridice suspiciuni de motive ascunse.

În plus, Beijingul nu are capacitatea și tehnologia necesare pentru a menține o prezență militară la o distanță atât de mare și în condiții climatice atât de dificile”, continuă Andrei Dagaev.

„Nu există semne că Moscova intenționează să transforme Arctica sau Groenlanda într-o linie de front reală”

Politica arctică a Rusiei nici măcar nu menționează Groenlanda separat de alte țări. Accentul se pune pe teritoriul și resursele arctic ale Rusiei și pe dezvoltarea Rutei Mării Nordului.

„Moscova pledează pentru primatul suveranității în Arctica și, la fel ca Nuuk, pentru ca Arctica să fie desemnată zonă de pace și cooperare.

• În ultimii ani, Rusia și-a accelerat dezvoltarea militară pe teritoriul său arctic, reutilizând vechile baze militare, consolidând Flota Nordică și creând noi infrastructuri.
• Acest lucru a stârnit îngrijorări la Washington că un potențial atac împotriva Statelor Unite ar putea veni din această direcție. Kremlinul, la rândul său, acuză țările NATO de militarizarea regiunii.
• Groenlanda și Rusia interacționează în principal doar indirect în cadrul Consiliului Arctic.
• Înainte de războiul cu Ucraina, a existat o oarecare cooperare în domeniul pescuitului, dar după 2022, dialogul Rusiei cu celelalte țări arctice s-a oprit brusc.

Totuși, nu există semne că Moscova intenționează să transforme Arctica sau Groenlanda într-o linie de front reală. Politica Rusiei în acest domeniu evoluează mai mult către apărarea și descurajarea infrastructurii militare occidentale”, punctează Andrei Dagaev.

Trump și cheia obținerii de avantaje economice

În ceea ce privește interacțiunile Groenlandei cu Statele Unite, care au fost mult timp interesate de resursele și potențialul geostrategic al insulei, nu există obstacole cu adevărat serioase în calea acestei cooperări, chiar și fără o anexare formală.

Acordul de Apărare a Groenlandei din 1951 acordă armatei americane nu numai dreptul de a opera Baza Spațială Pituffik, ci și dreptul de a-și extinde prezența pe alte teritorii, după notificarea autorităților daneze și groenlandeze.

„În decembrie 2025, prim-ministrul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a confirmat acest drept, ceea ce înseamnă că asigurarea securității nu necesită anexarea.

• Problemele legate de extracția mineralelor din Groenlanda nu sunt atât de legate de problemele de suveranitate, cât de considerațiile economice.
• Anexarea insulei nu va rezolva costurile ridicate de producție, dificultățile logistice, impactul asupra mediului și așa mai departe.
• În prezent, Trump consideră controlul Groenlandei nu doar ca o garanție a securității arctice americane, ci și ca cheia obținerii de avantaje economice.
• Dar, în realitate, presupusele amenințări din partea Chinei și Rusiei reprezintă un pericol mult mai mic atât pentru Groenlanda, cât și pentru Arctica, decât perspectiva unei preluări fără scrupule a insulei.

Aceasta din urmă nu numai că ar submina parteneriatul transatlantic și ar crea un precedent foarte periculos pentru revizuirea frontierelor, dar ar pune și capăt principiului exclusivității arctice, care garanta securitatea și stabilitatea în regiune chiar și în mijlocul confruntării majore dintre Rusia și Occident”, încheie Andrei Dagaev analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Strângerea șurubului”. Rusia lui Putin, 6 concluzii cheie după protestele din Iran
• Care sunt opțiunile lui Trump în Iran și cum va fi rezolvată ecuația „Khamenei”. De la atacuri simbolice la operațiuni militare în forță, scenariul se complică gradual
• Miza „Groenlanda”. Instrucțiunile Kremlinului pentru presa de stat din Rusia. „Occident slăbit, NATO fracturată și un președinte american care se inspiră din strategia lui Putin”
• Armata SUA își dezvoltă armele cu energie direcționată. Laserele și microundele de mare putere vs. drone și rachete ieftine
• Încă o provocare pentru Rusia. Ar putea fi forțată să renunțe la baza din nordul Siriei, dar păstrează două puncte cheie. „Baza navală din Tartus și baza aeriană de la Khmeimim sunt centre vitale”