Preț de câteva minute, nu mai eram într-o sală de evenimente, într-un oraș din Banat, ci am fost transportați în Japonia secolului al XV-lea, unde arta mânuiri katanei era atuul oricărui războinic.
Am avut prilejul să fim martori la înfruntarea samurailor. În cadrul demonstrației de arte marțiale japoneze, i-am văzut pe cei patru discipoli ai școlii de Kenjutsu din Timișoara, „SHIN DO RYU”.
Am putut să vedem aceleași exerciții de mânuire a katanei pe care le utilizau și samuraii antici în luptele lor. A fost și o demonstrație de luptă cu săbii tradiționale din lemn, numite bokuto.
Artele marțiale, un stil de viață
Pentru împătimiții de arte marțiale, acesta nu este un simplu hobby, ci mai degrabă un stil de viață. Am avut prilejul să vorbim atât cu doi dintre discipolii școlii de Kenjustsu, cât și cu mamele, dar și soțiile lor.
Cu zâmbetul pe buze, femeile ne-au explicat că, în viața de zi cu zi, partenerii lor sunt răbdători, corecți și disciplinați. Ei practică artele marțiale de zeci de ani. Una dintre soțiile maeștrilor ne-a explicat că și copii lor „au prins drag de artele marțiale”.
Am stat de vorbă și cu doi frați, Cris și Maximilian Szöllösi. Aceștia sunt discipoli ai școlii de arte marțiale fondate de tatăl lor și practică acest stil de viață încă de la vârsta de trei ani.
Cei doi tineri au în prezent vârsta de 32 de ani.
„Tatăl nostru este maestru. Face asta de 50 de ani. El a înființat școala”, explică Maximilian.
„Nu este un sport, e un stil de viață. Îți dă înțelepciune și răbdare, înțelegere și așa este și în viața de zi cu zi, la fel ca în artele marțiale”, a adăugat el.
Născuți într-o familie de Samurai
„Noi așa ne-am născut, într-o familie de Samurai”, spune fratele său, Cris.
Cei doi spun că, deși practică și Karate, Kenjutsu, pentru ei, este o artă.
„Noi facem atât Kenjutsu, cât și Karate de altfel, și exersăm cu toate armele tradiționale japoneze, dar în mare parte facem Kenjutsu cu sabia japoneză și asta ne place cel mai mult. Te duce mai mult spre artă decât spre muncă și sport fizic”, spune Maximilian.
I-am rugat pe cei doi să descrie ce simt în momentul mânuirii katanei. Cei doi au mărturisit că avut multe emoții. Ei nu au avut cuvinte să descrie ceea ce au simțit.
Deși publicul a asistat la demosntrație, frații pasionați de Kenjutsu spun că ceilați oameni „au văzut-o din afară”, dar și că publicul nu a putut să simtă aceleași emoții pe care le-au simțit și cei patru discipoli.
„Am simțit multe emoții. Toată munca din spate și anii pe care i-am făcut”, conchide Cris Szöllösi, care, alături de fratele său, practică Kenjutsu de 29 de ani.
MAI MULT MEDIAFAX
