Obiectivul este fabricarea a 2.000 până la 3.000 de unități STUD pe lună din vară, pe lângă producția a câteva sute de drone cu aripă fixă, a declarat Ion Mocanu, CEO al Qognifly, la podcastul Frontier Defense (episodul 8), găzduit de G4Media.
Interceptorul cântărește doar câteva kilograme, folosește patru elice și este proiectat să distrugă orice dronă de tip Shahed care îi este atribuită. Aceste drone sunt fabricate din materiale compozite și se asamblează fără unelte, potrivit lui Mocanu.
„Dronele sunt pliabile”
„Mai mult de atât, dronele sunt pliabile. Asta înseamnă că pot fi lansate dintr-un tub și în misiuni tactice se traduce în: fie un soldat poate avea patru tuburi în rucsac și pot fi folosite pentru protecție proprie, aceste tuburi pot fi montate pe vehicule sau pot fi montate în jurul unor obiective strategice și critice de unde pot fi lansate oricând”, a explicat CEO-ul Qognifly.
Cererea pentru astfel de sisteme este mare din Orientul Mijlociu, după ce SUA și Israelul au atacat Iranul. Alți clienți ai Qognifly provin din Canada, Marea Britanie sau Turcia.
Compania produce, de asemenea, drone cu aripă fixă care pot fi și ele asamblate complet doar cu mâinile, fără unelte. Modelul de supraveghere și recunoaștere SP5 are dublă utilizare (poate fi folosită atât în scopuri civile, cât și militare), o greutate de 55 kg și folosește patru motoare electrice pentru decolare și aterizare verticală. Propulsia este asigurată apoi de un motor hibrid (benzină și electric). SP5 are o anduranță de zbor de până la 24 de ore, poate zbura la o altitudine maximă de 5 km și atinge o viteză de 160 km/h. În funcție de dotări, o unitate SP5 costă între 200.000 și 1 milion de euro. Un senzor optoelectronic performant poate costa, singur, sute de mii de euro. O astfel de dronă poate fi modificată și pentru alte misiuni, precum atac la sol sau kamikaze.
Qognifly intenționează să producă vehiculul aerian fără pilot în fabrica din București, construită în urma unei investiții de 900.000 de euro și care va avea 120 de angajați până la sfârșitul anului. Pentru dronele complexe, precum SP5, capacitatea de producție va fi de 100 de unități pe lună.
Startup-ul dezvoltă, de asemenea, o dronă de tip Shahed. Qognifly, care a atras recent o finanțare de 2 milioane de euro, dezvoltă la București, în apropierea fabricii, și un centru de cercetare și dezvoltare în care urmează să lucreze 40 de specialiști. Pentru a suplini lipsa specialiștilor în aviație, compania recrutează experți din industria locală de automotive, competențele acestora de la integrare software și senzori fiind ușor transferabile.
Startup-ul investește masiv în inteligență artificială, având obiectivul ca un singur operator să poată controla complet, în mod autonom, un „roi” (swarm) de drone. Mai mult, a dezvoltat un radar, împreună cu un partener din Bulgaria, care poate detecta drone de diferite dimensiuni, de la cele de mărimea unui telefon mobil până la cele de tip Shahed, de la distanțe care încep de la zeci de kilometri. Câteva sute de unități sunt folosite de armata ucraineană în războiul cu Rusia.
Acest radar, ajuns la a treia generație, face parte din Drone Wall, un sistem integrat de apărare anti‑dronă dezvoltat de startup, care detectează, urmărește și interceptează drone ostile în mod în mare parte autonom. Funcționează ca un ecosistem complet C‑UAS (radar la sol, software de tip Air Defense Management System și interceptoare dedicate) gândit să neutralizeze dronele la cost mult mai mic decât rachetele clasice și cu un număr minim de operatori umani.
Qognifly intenționează să deschidă o fabrică și la Caransebeș. Întrebat de ce a ales acest oraș pentru extindere, Ion Mocanu a declarat că motivul este existența acolo „a unui aerodrom bun”, unde deja testează dronele.
Startup-ul își are rădăcinile în Republica Moldova
Qognifly își are originile în Republica Moldova, unde produce drone încă din 2009. Multe dintre modelele inițiale au fost folosite pentru filmări în domeniul cinematografic sau alte producții video, precum videoclipuri muzicale. Acolo, compania deține un atelier cu o capacitate de producție de până la 10 unități pe an, care va fi păstrat pentru dezvoltarea de noi produse.
Odată cu inundarea pieței de către producătorii mari de drone de consum (precum DJI), compania a decis să facă o tranziție strategică. Astfel, s-au îndepărtat de dronele de tip multicopter și s-au concentrat pe producția de drone cu aripă fixă, o nișă militară cu o complexitate tehnică mult mai mare și un diferențiator clar pe piață. „Am decis să pivotăm spre drone cu o complexitate mult mai mare, unde marja și diferențiatorul față de concurență este mai mare, și anume aripă fixă”, a explicat Mocanu.
Lecții importante învățate în Ucraina
Ca multe alte firme din domeniu, Qognifly își testează produsele în Ucraina. Firma colaborează de trei ani cu parteneri din statul vecin. CEO-ul Mocanu a subliniat că tehnologia testată în poligon sau în laborator a trebuit să se adapteze complet realităților de pe frontul ucrainean, care sunt diferite.
„Pentru mine, ca inginer la bază, lecția învățată este că orice construim noi trebuie să fie modular, astfel încât componenta vulnerabilă sau care trebuie să fie adaptată sau modificată conform noilor cerințe să poată fi scoasă ușor, să fie softul, dacă e nevoie, rescris pentru ea, repus în funcțiune și testat, validat și trimisă în misiune”, a spus invitatul.
Qognifly, alături de alte companii locale, este interesată să participe la un program de producție de drone în valoare de 200 de milioane de euro, finanțat prin mecanismul SAFE. Prin acest proiect, România vrea să producă vehicule aeriene fără pilot în parteneriat cu Ucraina. Pentru a concura mai bine, startup-ul a încheiat un parteneriat cu un alt producător de drone local, Orbotix Industries.
Dependența de Asia pentru subansamble, deocamdată o vulnerabilitate
Ion Mocanu a evidențiat dificultatea generală din industrie privind dependența ridicată de Asia pentru subansambluri, cipuri și piese electronice. Planul pe termen lung al Qognifly este să dezvolte o arhitectură „pe verticală” și să integreze fabricarea pieselor sensibile pe plan intern. Această strategie are scopul de a asigura un nivel înalt de autonomie militară în perioade de conflict sau de penurie globală.
„În timp de pace, furnizorii funcționează bine, dar în perioade dificile, cum a fost pandemia, am văzut cât de greu a fost pentru întreaga lume să procure chiar și măști, adică produse relativ simple”, a afirmat reprezentantul Qognifly.
„Pe termen lung, ne dorim să ne extindem portofoliul de produse astfel încât să producem pe verticală cât mai multe componente: de la motoare realizate in-house la mașini de bobinat care să fabrice motoare după specificațiile noastre, payload-uri, sisteme de comunicații și avionică. Practic, vrem să ne securizăm accesul la componente critice”, a mai spus Ion Mocanu.
O idee similară a susținut, tot la „Frontier Defense”, generalul-maior (r) Dan Grecu. Acesta a subliniat necesitatea ca România să producă local tehnică militară. „Ceea ce am zis eu că e bine să ai lucrul tău. Da, în situația în care depinzi de altul ca furnizor, și acela are constrângerile lui, poate să fie în aceeași situație ca tine (să aibă nevoie de acel echipament – n.e.)”, a declarat Grecu.
Generalul a explicat importanța localizării producției printr-o logică simplă: chiar dacă o fabrică rămâne sub sigla unei companii străine care investește, în cazul unui conflict, aceasta nu va fi relocată, ci va rămâne activă pe teritoriul românesc.
MAI MULT MEDIAFAX
