Războiul dus de SUA și Israel împotriva Iranului era în mare măsură previzibil, punctează George Fridman, fondatorul și președintele Geopolitical Futures. Statele Unite se temeau că Iranul va deveni o putere nucleară. Și Israelul se temea de asta. De asemenea, israelienii erau îngrijorți de forțele islamiste – în acest caz, Hezbollah – pe care Iranul le sprijinea în Liban.
Pentru Statele Unite, Hebollah era cel mult o preocupare secundară, dar amenințarea nucleară era potențial existențială.
- SUA au atacat instalațiile nucleare ale Iranului acum aproape un an.
- Au deteriorat programul nuclear al Teheranului, dar nu l-au distrus.
- În negocierile ulterioare, Iranul a respins cererea SUA și a Israelului de a-și pune capăt programului nuclear.
- În consecință, războiul a fost declanșat în data de 28 februarie 2026.
„Trump a crezut că puterea aeriană ar putea forța Iranul să capituleze”
Unii analiști, continuă Fridman, au susținut că premierul Israelului – Benjamin Netanyahu – l-a convins pe Donald Trump să i se alăture în atacul asupra Iranului.
Netanyahu ar fi susținut că deține informații care sugerau că, în cazul unui atac, poporul iranian s-ar ridica împotriva regimului său.
„Acest lucru mi se pare dubios din trei motive.
- În primul rând, interesul american de a preveni un Iran nuclear a fost foarte real, bazându-se pe sprijinul Iranului pentru forțele care au lansat atacul din 11 septembrie asupra Statelor Unite și pe furnizarea continuă a unui refugiu sigur liderilor al-Qaida din Iran. Cu sau fără Israel, acesta a fost un motiv foarte important.
- În al doilea rând, deși nu l-am întâlnit niciodată pe Trump, nu-l văd ca fiind deosebit de dispus la persuasiune.
- În cele din urmă, deși Israelul ar fi putut prezenta SUA informații despre probabilitatea unei revolte, bănuiesc că mai convingător a fost faptul că înainte de război au existat demonstrații foarte mari în Iran împotriva guvernului.
Demonstrațiile s-au disipat abia după ce Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice a ucis mii de civili.
Trump se pare că a crezut că puterea aeriană, cu un risc minim pentru viețile americane, ar putea forța Iranul să capituleze. Această ultimă presupunere a fost incorectă, ceea ce a dus la situația actuală.
De asemenea – bănuiesc -, înalți comandanți militari americani, inclusiv șeful Statului Major al Armatei SUA, l-au avertizat pe Trump că această strategie va eșua.
Acestea sunt speculații din partea mea, bazate pe faptul că el și alți generali au fost demiși după începerea războiului”, continuă George Fridman.
„O problemă politică majoră în Statele Unite”
Atacurile aeriene masive în atingerea obiectivului dorit – distrugerea programului nuclear iranian și schimbarea regimului – au eșuat.
Închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran și atacurile Teheranului asupra instalațiilor petroliere din alte țări din regiune au forțat creșterea prețurilor petrolului la nivel global, inclusiv în Statele Unite.
„Acest lucru a creat o problemă politică majoră în Statele Unite. Are la bază atâ impactul economic, cât și amintirea războaielor anterioare în care Statele Unite nu au reușit să își atingă obiectivele.
- Cele mai lungi și costisitoare au fost cele din Vietnam, Irak și Afganistan.
- Niciunul nu s-a încheiat cu o victorie americană.
- Toate au slăbit și subminat reputația președinților – Lyndon Johnson în Vietnam, George W. Bush în Irak și Joe Biden în Afganistan.
Trump a fost ales, în parte, pentru că a promis că nu se va implica în astfel de războaie, în special în emisfera estică. Toate acestea ridică întrebarea cum se va termina războiul”, explică George Fridman în analiza sa.
Singura soluție, negocierile
Se pare că există trei posibilități, notează George Fridman.
„În primul rând, o victorie a SUA obținută doar prin putere aeriană. În al doilea rând, desfășurarea de forțe terestre pentru a distruge Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice și a ocupa Iranul. În al treilea rând, o soluționare negociată.
Prima variantă, victoria prin puterea aeriană, este puțin probabilă. Puterea aeriană singură nu forțează, în general, națiunile să capituleze; pentru a învinge un inamic capabil, sunt de obicei necesare forțe terestre.
- Un război terestru împotriva a ceea ce pare a fi un IRGC capabil și motivat ar dura mult timp.
- Iranul este o țară foarte mare și ar suferi pierderi americane substanțiale.
- Acest lucru ar slăbi profund președinția lui Trump și i-ar deteriora moștenirea.
Prin urmare, singura soluție, în afară de a incita o revoltă în Iran – lucru care pare foarte puțin probabil, având în vedere trecutul recent – este un sfârșit negociat”, mai scrie Fridman.
„Este dificil pentru SUA să genereze un bloc anti-iranian eficient”
Statele Unite intră în aceste negocieri cu o poziție slabă. În primul rând, din partea iraniană, rezultatul acestui război va determina viitorul națiunii și ideologiei sale.
„SUA au mult mai puțin de jucat. Prin urmare, iranienii au totul de pierdut dacă capitulează sau acceptă termenii americani în negocieri.
În al doilea rând, având în vedere strategia iraniană bazată pe creșterea prețurilor petrolului și cauzarea de probleme economice globale, este dificil pentru SUA să genereze un bloc de națiuni anti-iranian eficient.
- Interesul principal al celorlalte națiuni este pur și simplu să pună capăt războiului cât mai repede posibil. Asta nu se potrivește cu un final satisfăcător pentru Statele Unite.
- Există două modalități de a ajunge la un rezultat negociat. Una este printr-o înțelegere în care SUA primește mult mai puțin decât și-ar dori, dar evită un război de mai mulți ani. Acest lucru ar afecta semnificativ reputația lui Trump.
Cealaltă este de a convinge cumva o altă națiune (sau alte națiuni) să confrunte Iranul. Această națiune ar trebui să poată intimida Iranul, iar prețul pe care SUA îl obligă să îl plătească în schimbul ajutorului său ar putea fi semnificativ”, mai scrie George Fridman.
„China ar putea reuși să determine Iranul să abandoneze programul său nuclear”
Singura națiune care ar fi suficient de intimidantă pentru Iran și care ar putea avea un motiv să joace acest rol este China.
„China este un importator de petrol, peste jumătate din aprovizionarea sa trecând prin Strâmtoarea Ormuz.
- După cum am mai spus, bunăstarea economică a Chinei depinde în mod semnificativ de exporturile către Statele Unite, care au fost o bază a dezvoltării și stabilității economice a Chinei.
- Tarifele americane au limitat într-o oarecare măsură aceste exporturi.
- Un summit între președintele Xi Jinping și Trump, conceput în parte pentru a rezolva această problemă chineză, este programat pentru luna mai și există toate indiciile că chinezii nu îl vor anula.
China ar putea reuși să determine Iranul să abandoneze programul său nuclear, în schimbul unor concesii economice din partea Chinei și probabil a Statelor Unite.
China și-ar putea permite acest lucru, dar dacă Statele Unite și-ar putea permite prețul plătit de China pentru acest ajutor este o altă întrebare.
Pe de altă parte, Beijingul are nevoie cu adevărat de o schimbare a politicii economice americane față de China, iar SUA ar putea fi dispuse să plătească acest preț”, mai scrie George Fridman.
Beijingul are nevoie cu adevărat de o schimbare a politicii economice americane față de China / Foto -Mediafax
„Pentru Trump este imposibil”
Deși China i-a condamnat pe americani pentru război, nu a luat nicio măsură împotriva Statelor Unite.
„Orice ajutor ar fi putut oferi Iranului nu a fost de ordinul acela care ar schimba echilibrul puterii.
- Din punctul de vedere american, singurul lucru vital este încetarea dezvoltării nucleare a Iranului.
- Un Iran nuclear nu este ceva ce chinezii ar saluta neapărat.
China are nevoie de un nou acord comercial cu Statele Unite. Statele Unite își doresc și ele acest lucru, de unde și summitul.
- Presiunea asupra iranienilor ar fi un preț mic pe care chinezii ar trebui să-l plătească.
- Dar întrebarea este ce altceva ar mai dori China de la Statele Unite.
- Ar putea exista un preț, dar nu unul radical, având în vedere cât de multă nevoie are China de acest acord comercial.
Pentru SUA, există două opțiuni. Să pună capăt războiului din Iran fără nicio posibilitate de a pretinde că a avut succes. Sau să continue tradiția războiului din Vietnam, Irak și Afganistan, ceea ce pentru Trump este imposibil”, încheie George Fridman.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Superwing ZR-300, noua dronă cu decolare verticală a Chinei. Misiunile de securitate urbană, la un alt nivel
- Fiasco? Care sunt, de fapt, rezultatele de până acum ale campaniei militare desfășurate de SUA și Israel în Iran. Concluzii-cheie formulate de un expert Carnegie
- Rachetele balistice iraniene sunt îngropate, dar nu distruse. Provocare majoră pentru SUA și Israel: „Nu există nicio garanție că o operațiune viitoare va avea mai mult succes”
- Marea schismă la Moscova? „Detoxifierea digitală” impusă de FSB le scoate peri albi chiar și elitelor pro-Kremlin. „Un Putin slab nu este de folos nimănui”
- Limitele puterii SUA, mutările Chinei și gambitul din Strâmtoarea Ormuz. „Precedentul este acum stabilit”
MAI MULT GANDUL.RO
