Ultimele cuvinte ale actorului român care a murit subit pe scenă. După decesul șocant al lui Ioan Isaiu, ne aducem aminte de alți doi actori români, care au murit fulgerător.
Ultimele cuvinte ale lui Emil Hossu
Emil Hossu, un monstru sacru al filmului românesc, a murit în 2012. Actorul a debutat la teatrul radiofonic, apoi a devenit un obișnuit al scenei Teatrului Nottara din București.
Hossu a jucat în filme memorabile precum „Secretul lui Bachus” (1984) și „Sosesc păsări călătoare”.
Pe data de 13 decembrie 2002, Emil Hossu a fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
Emil Hossu a murit în seara zilei de 25 ianuarie 2012, cu câteva minute de începerea spectacolului „Aniversarea”, în timpul repetiției generale, pe scena Teatrului Nottara.
Ultimele cuvinte ale marelui actor au fost: „Te iubesc, Catrinel” (n.r. , Emil Hossu era căsătorit cu Catrinel Dumitrescu, o altă actriță cunoscută din numeroase filme românești).
Cauza decesului lui Emil Hossu a fost infarctul miocardic.
Cazul Cornel Coman: S-a prăbușit fulgerător pe scenă la 44 de ani
Deși era grav bolnav, marele actor Cornel Coman nu a vrut să se „despartă” de spectatorii săi.
Cornel Coman s-a prăbușit fulgetăror pe scenă, la doar 44 de ani. Cariera sa era în plină glorie și jucase deja în peste 40 de filme.
Revista Teatrul din 1981 i-a adus un omagiu, amintind că actorul a jucat până în ultimele clipe ale vieții lui.
„I s-a făcut fulgerător rău, pe scenă, într-o după-amiază nefastă de spectacol. S-a prăbuşit, cutremurat.
Aflat de câteva săptămâni sub supraveghere medicală, pentru stabilire de diagnostic, ieşea din spital cu ”bilet de voie”, ca să joace ultimele roluri ale vieţii sale.
A murit atins de o boală agresivă, care l-a devorat galopant. Nu părea să fi putut muri vreodată. Ne întâmpina întotdeauna calm, sau aparent calm, încordat pe dinăuntru, concentrat, sensibil, viguros.
Construit dintr-o fibră trainică, de frasin alb, surâzător şi îndatoritor, cu un bun-simţ moştenit, miraculos, de-a dreptul din moşii şi strămoşii Vrancei, ţara lui de naştere şi de veghe.
„Am simţit îmbrăţişarea lui caldă, solidaritatea lui bărbătească, cetăţenească, lumina ochilor săi alunecând pe deasupra noastră ca un nor de polen, am ascultat întotdeauna cu tulburare glasul său învăluitor, care făcea scenele şi sălile de spectacol să vibreze, ca un violoncel pe fundul unei mări în furtună”, scrie autorul Adrian Dohotaru.
„Diminețile băiatului cuminte” Cornel Coman
Cornel Coman a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la 27 de ani, după care a fost actor la Brașov, apoi la Teatrul Bulandra din Capitală.
Stilul său elegant a atras atenția regizorilor, care l-au cooptat în filmele lor. Primul lor l-a avut în 1966, cu filmul „Diminețile unui băiat cuminte”, unde a jucat alături de Irina Petrescu și Dan Nuțu.
A jucat apoi în filme celebre precum: ”Pădurea pierdută”, ”Drum în penumbră”, ”Trecătoarele iubiri”, ”Prin cenuşa imperiului”, alături de cei mai mari actori ai scenei româneşti. A fost căsătorit și a avut un fiu.
Până la moartea sa subită a jucat în 40 de filme într-o carieră de doar 14 ani.
Autorul recomandă:
