Pe 22 mai 2024, prim-ministrul conservator Rishi Sunak (primul britanic cu origini indiene și de religie hindusă care a ocupat această funcție) a solicitat regelui Charles al III-lea să dizolve Parlamentul britanic și a anunțat 4 iulie ca data organizării alegerilor legislative. A fost o zi fatidică pentru conservatori, fiind primele alegeri organizate după ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană în 2020, fiind totodată primul scrutin organizat după moartea reginei Elizabeth a II-a. Creșterea costurilor vieții în urma inflației și a infracționalității și-au spus cuvântul! După 14 ani de guvernare continuă, Partidul Conservator a pierdut puterea. În schimb, Partidul Laburist, condus de Keir Starmer, a obținut un număr record de 411 de locuri în Parlamentul britanic (cel mai mare scor din 2001).
Keir Starmer a fost primul premier laburist după 14 ani, dar de la începerea mandatului, popularitatea a scăzut rapid.
Starmer a fost criticat chiar de susținătorii săi de stânga din cauza creșterilor de taxe, politicilor mai dure față de migrație, refuzul său de a implementa taxa pe bogăție, sprijinul acordat Israelului în războiul din Fâșia Gaza, relațiilor conflictuale cu sindicatele, creșterea costurilor vieții și scandalul numirii lui Peter Mandelson.
Starmer a ajuns să o rivalizeze pe Liz Truss la titlul de „cel mai prost premier din istoria Regatului Unit al Marii Britanii”.
Keir Starmer, primul premier laburist după 14 ani de guvernare conservatoare
Guvernul Starmer a pus capăt taxelor anuale pentru carburanți, a soluționat greve din sectorul public, a investit în construirea unei noi centrale nucleare, a crescut salariul minim, a înlocuit planul de deportare al migranților ilegali în Rwanda cu un comandament pentru securizarea frontierelor și a redus supraaglomerarea din închisori.
Pe plan extern, Starmer a negociat noi acorduri de liber schimb cu UE, SUA și India, a normalizat relațiile cu China și a recunoscut oficial Statul Palestina și a sprijinit Ucraina cu armament și ajutoare financiare.
Scandalul legăturilor Mandelson- Epstein planează asupra guvernului laburist
În noiembrie 2025, potrivit sondajului Ipsos, Keir Starmer a ajuns să fie cel mai nepopular premier din 1977. A înregistrat o rată de aprobare scăzută la -46%, mai ales după ce scandalul mediatic privind legăturile unor oficiali ai guvernului cu infractorul sexual american Jeffrey Epstein a luat amploare.
Premierul este criticat aspru de către opozanți și de opinia publică pentru că l-a numit pe Peter Mandelson, fost lord și secretar de Stat, în funcția de ambasador britanic în SUA. În septembrie 2025, după ce scandalul privind legăturile sale cu Epstein s-a mediatizat, Mandelson a fost demis de către Starmer.
Mulți oficiali, printre care și liderii opoziției, îi solicită lui Starmer să-și dea demisia din funcție pentru numirea scandaloasă.
Starmer, presat să demisioneze
Rezultatele catastrofale de la alegerile locale din 2025 și din 2026, în care partidul Reform condus de Nigel Farage s-a poziționat pe primul loc, au agravat și mai mult criza.
Pe 14 mai, Wes Streeting a demisionat din funcția de secretar de Stat pentru Sănătate și Asistență Socială, având ca motiv pierderea încrederii în capacitatea lui Starmer de a conduce.
Au mai demisionat Jess Phillips (ministrul protecției victimelor și siguranței publice), Alex Davies-Jones (ministrul pentru victime) și Miattei Fahnbulleh, ministrul pentru credință și comunități. Toți cei trei i-au solicitat premierului să-și depună mandatul.
Candidații laburiști care i-ar putea lua locul lui Starmer
În cazul în care Starmer își va da demisia, BBC deja a întocmit o listă cu potențiați candidați care l-ar putea înlocui.
Candidații potențiali cu șanse crescute de a deveni premieri sunt:
- Andy Burnham
- Al Carns
- David Lammy
- Shabana Mahmood
- Wes Streeting
- Angela Rayner
- Ed Miliband
Scenariul alegerilor anticipate
Dacă opozanții vor respinge orice candidat laburist pentru a fi nominalizat prim-ministru, regele Charles va putea dizolva Parlamentul britanic pentru a fi organizate alegeri parlamentare anticipate.
Lupta s-ar da între:
- Partidul Laburist, condus de succesorul lui Keir Starmer – formațiunea de stânga are în prezent 403 de locuri în Parlamentul britanic și o popularitate de 21%
- Partidul Conservator: condus de Kemi Badenoch – formațiunea de centru dreapta are 116 parlamentari în prezent și o popularitate încă scăzută după 14 ani de guvernare – 19%
- Partidul Reformist: condus de Nigel Farage – formațiunea naționalistă de extrema dreaptă are numai 8 parlamentari în prezent, dar o popularitate în creștere la 30%
- Partidul Liberal Democrat: condus de Ed Davey, cu 72 de parlamentari în prezent și cu 14% popularitate
- Partidul Verde: condus de Zack Polanski, cu 5 parlamentari și 11% popularitate.
