În Afganistan, sărăcia severă și lipsa ajutoarelor determină familii întregi să fie adesea puse în situații extreme. În provincia Ghor, tați disperați mărturisesc că trebuie să-și vândă fiicele pentru a-și hrăni ceilalți copii sau pentru a acoperi costurile tratamentelor medicale, în timp ce foametea și lipsa oportunităților de muncă îi afectează pe milioane de oameni.
Atenție: Acest articol conține informații cu un puternic impact emoțional!
Sute de bărbați ies în stradă în speranța unui loc de muncă
La primele ore ale dimineții, sute de bărbați se adună într-o piață prăfuită din Chaghcharan, capitala provinciei Ghor, una dintre cele mai sărace zone din Afganistan. Se aliniază pe marginea drumului și așteaptă să fie aleși pentru munci ocazionale, de la cărat materiale până la lucrări zilnice prost plătite, scrie BBC.
Pentru mulți, șansa de a găsi de lucru înseamnă diferența dintre a avea sau nu ce pune pe masă în aceeași zi.
Juma Khan, în vârstă de 45 de ani, spune că în ultimele șase săptămâni a găsit doar trei zile de muncă, plătite cu echivalentul a câțiva dolari pe zi.
„Copiii mei s-au culcat flămânzi trei nopți la rând. Soția mea plângea, la fel și copiii mei. A trebuit să implor un vecin să-mi dea bani ca să cumpăr făină. Trăiesc cu teama că copiii mei vor muri de foame”, spune acesta.
Povestea lui este departe de a fi singulară. Potrivit datelor ONU, trei din patru afgani nu își mai pot acoperi nevoile de bază, în timp ce șomajul, prăbușirea economiei și reducerea ajutoarelor internaționale au adâncit criza umanitară.
Tați disperați: „Sunt dispus să-mi vând fiicele”
În comunitățile sărace din jurul orașului Chaghcharan, disperarea a ajuns la un nivel greu de imaginat.
Abdul Rashid Azimi își ține în brațe gemenele de șapte ani, Roqia și Rohila, și spune, printre lacrimi, că ia în calcul să le vândă pentru a salva restul familiei.
„Sunt sărac, îndatorat și neajutorat”, spune el.
Bărbatul afirmă că ar accepta să își dea una dintre fiice pentru căsătorie sau pentru muncă domestică, explicând că banii obținuți i-ar putea ajuta să își hrănească ceilalți copii timp de câțiva ani.
„Copiii mei vin la mine și îmi spun: «Tată, dă-ne pâine». Dar ce să le dau?”, întreabă el.
Soția sa, Kayhan, spune că familia supraviețuiește aproape exclusiv cu pâine și apă fierbinte.
„Nici măcar ceai nu avem”, afirmă femeia.
Doi dintre copiii adolescenți lustruiesc pantofi în oraș, iar un alt fiu adună gunoaie, pe care apoi le folosește drept combustibil pentru gătit.
O fetiță de cinci ani, vândută pentru a putea fi operată
Pentru alte familii, alegerea disperată a fost deja făcută.
Saeed Ahmad spune că și-a vândut fiica de 5 ani, Shaiqa, unei rude pentru a plăti o operație, după ce copilul a fost diagnosticat cu apendicită și cu un chist hepatic.
„Nu aveam bani pentru tratament”, povestește bărbatul.
Intervenția medicală a fost plătită din suma stabilită pentru copil.
Fetița rămâne momentan alături de familie, însă peste câțiva ani va trebui să plece la rudele care au plătit pentru ea.
„Dacă aș fi avut bani, nu aș fi făcut niciodată asta”, spune tatăl. „Dar dacă murea fără operație?”
Foamete record și ajutoare reduse drastic
Afganistanul se confruntă cu unul dintre cele mai grave niveluri de insecuritate alimentară din ultimii ani. Aproape 4,7 milioane de oameni sunt considerați la risc sever de foamete, iar provincia Ghor este printre cele mai afectate.
În urmă cu doar câțiva ani, milioane de familii primeau făină, ulei, linte și suplimente alimentare prin intermediul unor programe internaționale. Astăzi, o mare parte din aceste ajutoare au fost reduse drastic.
Potrivit datelor ONU, finanțarea umanitară pentru Afganistan este semnificativ mai mică decât în anii anteriori, după reducerile aplicate de mai mulți donatori internaționali, inclusiv de Statele Unite și Marea Britanie.
Autoritățile talibane spun că au moștenit o economie fragilă și susțin că încearcă să creeze locuri de muncă prin proiecte economice și de infrastructură. În același timp, restricțiile impuse femeilor sunt considerate de numeroși observatori un motiv important pentru retragerea sprijinului extern.
Spitale fără medicamente și copii care mor din lipsa tratamentului
Criza este vizibilă și în spitalele din provincie. În secția neonatală a principalului spital din Chaghcharan, paturile sunt complet ocupate, uneori cu câte doi nou-născuți simultan. Mulți sunt subponderali și au nevoie de oxigen pentru a supraviețui.
O tânără mamă de 22 de ani a născut gemene premature, însă una dintre fetițe a murit la câteva ore după internare.
Familia spune că mama a fost subnutrită în timpul sarcinii și că abia avea ce mânca.
„Doctorii au încercat să o salveze, dar a murit”, spune bunica nou-născutei.
Cadrele medicale afirmă că lipsa resurselor transformă tragediile în rutină.
„Există zile în care mor și trei bebeluși”, spune asistenta Fatima Husseini, care recunoaște că scenele care altădată o devastau au devenit aproape normale.
Familii obligate să aleagă între spital și foame
Medicii spun că lipsa medicamentelor este una dintre cele mai grave probleme. În multe cazuri, familiile trebuie să cumpere tratamentele din farmacii private, lucru imposibil pentru cei care abia își permit hrană.
Unii părinți sunt astfel forțați să își ia acasă copiii bolnavi înainte de finalizarea tratamentului, pur și simplu pentru că nu mai au bani.
În Afganistanul de astăzi, pentru milioane de oameni, supraviețuirea a devenit o luptă zilnică, iar pentru unii părinți întrebarea nu mai este cum să își construiască un viitor, ci pe care dintre copii îl mai pot salva.
