În fiecare an, pe 25 mai, toate țările Africii respiră la unison.
De la Dakar la Nairobi, de la Cairo la Cape Town, cel mai mare continent ca număr de state marchează o dată care a schimbat cursul istoriei moderne: ziua în care, în 1963, liderii ai 32 de națiuni independente au ales să nu mai fie singuri.
O zi născută dintr-un vis mai vechi
Povestea Zilei Africii nu începe în 1963.
Ea pornește cu cinci ani mai devreme, în 1958, când Kwame Nkrumah, primul președinte al Ghanei, prima țară subsahariană care obținuse independența, în 1957, convoacă la Accra prima Conferință a Statelor Africane Independente.
Opt națiuni răspund invitației.
La finalul întâlnirii, delegații proclamă data de 15 aprilie drept „African Freedom Day”, Ziua Libertății Africane, cu scopul de a marca anual progresul mișcării de eliberare și de a simboliza determinarea popoarelor africane de a scăpa de sub dominația colonială.
Nkrumah era convins că independența politică nu valora nimic fără unitate.
„Independența noastră nu are niciun sens dacă nu este legată de eliberarea totală a Africii”, avertiza el. Discursul său nu era retorică: Ghana era, în acel moment, o dovadă vie că Africa putea să se autoguverneze.
25 mai 1963: ziua fondatoare
Între 1958 și 1963, valul decolonizării se accelerează spectaculos. Șaptesprezece țări africane își proclamă independența în 1960, an care va fi supranumit „Anul Africii”.
Dar independențele individuale nu rezolvau problema colonialismului de ansamblu: în Angola, Mozambic, Rhodesia de Sud (azi Zimbabwe), Africa de Sud și Africa de Sud-Vest (azi Namibia), dominația colonială sau regimul apartheidului continuau nestingherite.
Pe 25 mai 1963, la Addis Abeba, 31 de șefi de state africane se reunesc și semnează carta Organizației Unității Africane (OUA).
Alături de Nkrumah, figuri precum împăratul Haile Selassie al Etiopiei, Julius Nyerere al Tanzaniei și Gamal Abdel Nasser al Egiptului dau formă unui proiect fără precedent în istoria modernă a continentului.
Adunarea decide, prin articolul 13 al documentului fondator, că data de 25 mai devine „African Liberation Day”, Ziua de Eliberare a Africii, o zi dedicată demonstrațiilor populare și diseminării ideilor de unitate.
„African Freedom Day” de la 1958 devine astfel „African Liberation Day” în 1963, ancorat definitiv în data care avea să rămână sacră pentru întreg continentul.
De la OUA la Uniunea Africană
OUA și-a atins parțial misiunea. A susținut mișcările de independență din Angola, Mozambic, Zimbabwe și Namibia, a presat comunitatea internațională în dosarul apartheidului din Africa de Sud și a funcționat ca for diplomatic continental timp de aproape patru decenii.
Dar la începutul anilor 2000, limitele organizației deveniseră evidente: OUA nu dispunea de mecanisme eficiente de intervenție în conflicte interne, nu putea gestiona crize umanitare și rămânea dependentă de donatori externi.
În 2002, la Durban, Africa de Sud, OUA este dizolvată și înlocuită cu Uniunea Africană (UA) – o structură modernizată, inspirată parțial din modelul Uniunii Europene, cu organe proprii (Parlamentul Pan-African, Curtea Africană a Drepturilor Omului, Consiliul de Pace și Securitate) și o viziune clară: „O Africă Integrată, Prosperă și Pașnică”.
Sediul UA se află în Addis Abeba, Ethiopia, iar organizația reunește astăzi 55 de state membre – practic întregul continent. Ultimul stat admis a fost Sudanul de Sud, în 2011.
Maroc a revenit în 2017, după o absență de peste trei decenii.
Odată cu UA, ziua de 25 mai capătă un al treilea nume, mai larg: „Africa Day” – Ziua Africii -, reflectând trecerea de la lupta anti-colonială la provocările mai complexe ale unui continent suveran, dar încă în căutarea propriei prosperități.
Ce înseamnă ziua azi: tema anului 2026
Uniunea Africană adoptă în fiecare an o temă centrală, care structurează întreaga agendă continentală. Tema anului 2026 este: „Asigurarea disponibilității durabile a apei și a sistemelor de salubritate sigure pentru atingerea obiectivelor Agendei 2063″.
Agenda 2063 este planul strategic pe 50 de ani al UA – o viziune pentru transformarea Africii într-o putere globală integrată și prospera până la mijlocul secolului. Ea include proiecte-fanion precum Zona Continentală Africană de Liber Schimb (AfCFTA), Rețeaua de Trenuri de Mare Viteză, Pașaportul African sau Piața Unică Africană a Transportului Aerian.
Aniversarea din 2026 are și un motto propriu, ales de UA pentru celebrarea celor 63 de ani: „Șaizeci și trei de ani de unitate, integrare și dezvoltare – să sărbătorim împreună”.
Cum se sărbătorește: de la Addis Abeba la Brazzaville
La Addis Abeba, sediul UA organizează trei zile de festivități – 23, 24 și 25 mai -, care îmbină activități sportive (fotbal, tenis, șah), un bazar cultural și o ceremonie oficială cu discursuri ale Președintelui Comisiei UA, ale Decanului Corpului Diplomatic acreditat în Etiopia și ale reprezentantului Asociației de Personal a UA.
Jurnaliștii acreditați asistă și la o sesiune foto colectivă și la showcase-uri culturale ale statelor membre.
La Brazzaville, capitala Republicii Congo, Banca Africană de Dezvoltare – care desfășoară în această perioadă Adunările Anuale – marchează ziua printr-un spectacol de patrimoniu cultural african, în care participanții sunt invitați să poarte costume tradiționale sau moderne reprezentative pentru țările lor.
O instalație artistică live, condusă de un tânăr artist local, invită publicul fizic și cel online să contribuie cu trei cuvinte care exprimă viziunea lor despre Africa – un gest simbolic al unității în diversitate.
La Paris, UNESCO organizează „Africa Week”, care în 2026 se desfășoară între 19 și 22 mai, cu accent pe rolul apei și al salubrității în dezvoltarea durabilă africană.
În Africa de Nord, țări precum Maroc, Egipt și Tunisia găzduiesc forumuri diplomatice, schimburi culturale și simpozioane universitare. La Cairo și Rabat, academicieni și studenți dezbat rolul continentului în ordinea globală emergentă.
Pe întreg continentul, ziua de 25 mai este sărbătoare națională în cel puțin zece state africane – printre care Ghana, Zambia, Zimbabwe, Namibia, Angola, Mali și Lesotho -, unde guvernele organizează parade, ceremonii cu arborarea drapelelor, concerte și expoziții de artă. Instituțiile de învățământ țin prelegeri speciale despre istoria eliberării, iar publicul este încurajat să poarte costume tradiționale.
Întrebarea care persistă la 63 de ani
Iată dezbaterea profundă: „Ce înseamnă cu adevărat eliberarea?” – aceasta este întrebarea pe care Africa Day 2026 o readuce în prim-plan.
Dacă pentru generația fondatoare răspunsul era simplu – drapele proprii, constituții proprii, ambasade proprii -, pentru generațiile de azi întrebarea are alte dimensiuni: cine controlează bogățiile continentului, cine deține infrastructura digitală, cine dictează condițiile datoriei externe.
Africa rămâne cel mai tânăr continent demografic din lume – cu o populație care va ajunge la 2,5 miliarde de oameni până în 2050 -, cel mai bogat în resurse naturale și, paradoxal, unul dintre cele mai puțin integrate în lanțurile globale de valoare.
AfCFTA, intrată în vigoare în 2021, are potențialul de a schimba această ecuație, transformând Africa dintr-un exportator de materii prime într-un actor economic de sine stătător.
Uniunea Africană, la 63 de ani de la fondarea predecesorului său, rămâne expresia instituțională a unui pariu pe care Africa l-a făcut cu sine însăși: că unitatea sa este mai puternică decât suma părților, că vocea comună cântărește mai mult decât 55 de voci separate și că visul lui Nkrumah – „trebuie să ne unim sau să pierim” – nu este o relicvă a trecutului, ci o hartă pentru viitor.
MAI MULT MEDIAFAX
