Valentin Zaharia, Veolia România: Energia este un factor de competitivitate pentru industrie doar atunci când este produsă, stocată și utilizată inteligent

Valentin Zaharia, Director Tehnic și Performanță Veolia România, explică de ce producția locală de energie trebuie corelată cu profilul real de consum, cu soluțiile de stocare, recuperare de energie și monitorizare în timp real, pentru a transforma energia dintr-un cost dificil de anticipat într-un factor de eficiență, stabilitate operațională și competitivitate.

1. În condițiile actuale de volatilitate a prețurilor la energie, cum pot companiile industriale și logistice să își reducă expunerea și să câștige mai multă predictibilitate?

În condițiile actuale de volatilitate a prețurilor la energie, companiile industriale și logistice își pot reduce expunerea dacă trec de la simpla achiziție de energie la control operațional al consumului. La nivel european, energia rămâne o presiune majoră pentru competitivitatea industriei: potrivit IEA (International Energy Agency), în 2025 prețurile energiei electrice pentru industriile energointensive din UE au fost de peste două ori mai mari decât în SUA și cu aproape 50% peste cele din China. De aceea, predictibilitatea vine dintr-un mix de măsuri: producție locală & stocare de energie, eficiență energetică, monitorizare în timp real și corelarea soluțiilor cu profilul real de consum.

Un exemplu relevant este soluția GeoExchange, implementată de Veolia România in București, pentru unul dintre cele mai mari centre de cercetare și dezvoltare pentru semiconductori din Europa de Sud-Est. Proiectul are cerințe ridicate de climatizare și functionare continuă, iar soluția instalată include sonde geotermale și pompe de căldură cu o capacitate de 2,1 MW, precum și recuperarea căldurii reziduale rezultate din procesele tehnologice. S-a inregistrat astfel, reducerea cu 58% a consumului de energie, ceea ce reprezinta aproximativ 260 de tone de CO₂ evitate anual.

Pentru industrie și logistică, miza nu este doar să produci energie local, ci să o ai disponibilă atunci când ai nevoie de ea. Dezechilibrele din piața locală, cu energie verde exportată ieftin la prânz și reimportată scump seara, pe fondul lipsei de stocare și flexibilitate, arată exact acest lucru. Vecinii bulgari s-au preocupat de acest lucru și au ajuns deja la 2 GW de putere instalată în baterii. De aceea, câștigul real vine din integrarea producției locale cu stocarea și recuperarea, astfel încât energia să fie folosită în funcție de nevoile operaționale, nu doar de momentul în care este produsă.

2. Care sunt principalele limite ale proiectelor de producție locală de energie atunci când nu sunt corelate cu modul real de consum al unei companii?

În proiectele industriale, riscul apare atunci când investiția este gândită ca simplă capacitate instalată, nu ca soluție de operare. O fabrică sau un centru logistic au nevoie de energie disponibilă când procesele critice o cer, iar dacă producția regenerabilă nu este corelată cu programul de lucru, vârfurile de consum, echipamentele esențiale și stocarea, beneficiul investiției scade.

De aceea, proiectele trebuie dimensionate pornind de la profilul real de consum, cu sezonalitate, vârfuri de sarcină, echipamente critice și potențial de stocare. În portofoliul Veolia, producția de energie din surse regenerabile este integrată cu soluții de stocare pentru a reduce diferența dintre momentul producției și cel al utilizării. Vorbim despre peste 400 MWp instalați, peste 700.000 de panouri fotovoltaice și peste 100 MWh capacitate de stocare în baterii.

Cel mai reprezentativ model local de integrare între proces și consum, este Stația de Epurare Glina, unde energia este produsă dintr-un flux operațional existent, mai exact din nămolul rezultat din procesul de epurare a apelor uzate. Prin biogazul obținut astfel, Glina își acoperă integral necesarul termic și aproximativ 50% din energia electrică, cu o capacitate instalată de circa 6 MW, ceea ce o face cel mai mare producător de energie verde din zona metropolitană.

3. Cum contribuie integrarea producției locale, a stocării și a managementului consumului la creșterea autonomiei energetice în industrie?

Miza integrării energetice este tot mai importantă pentru industrie și logistică, într-un context european în care cererea pentru active industriale și logistice specializate este așteptată să accelereze, iar reziliența operațională a devenit o temă strategică. În paralel, UE urmărește ca minimum 42,5% din consumul de energie să provină din surse regenerabile până în 2030, iar Net-Zero Industry Act fixează obiectivul ca producția europeană de tehnologii net-zero să acopere cel puțin 40% din necesarul anual al UE. Pentru companii, energia devine astfel parte din competitivitate: trebuie produsă local, stocată când există surplus și direcționată către procesele critice exact atunci când este nevoie.

Această abordare se vede în proiectele în care infrastructura existentă devine parte din soluția energetică. La stația de productie a apei potabile Crivina, de exemplu, energia folosită de colegii de la Apa Nova este produsă printr-o microhidrocentrală integrată în fluxul tehnologic al uzinei. Practic, folosim un flux existent din infrastructura de apă pentru a genera peste 5.800 MWh/an energie regenerabilă, fără un impact suplimentar asupra mediului.

Pentru industrie, principiul este unul foarte important, pentru că autonomia nu înseamnă doar panouri sau baterii, ci identificarea resurselor deja existente în amplasament și integrarea lor într-un sistem coerent.

4. Ce tipuri de soluții permit valorificarea energiei deja existente în procesele industriale și cât de relevant este acest potențial în practică?

În multe procese industriale există energie care se pierde: căldură reziduală, energie termică din apă uzată, procese tehnologice sau sisteme de răcire. Înainte de a adăuga capacități noi, merită analizat ce poate fi recuperat si/sau optimizat din ceea ce există deja. De multe ori, aceasta este o sursă mai stabilă decât alte surse regenerabile, pentru că este legată direct de funcționarea instalațiilor.

Soluțiile pot include recuperatoare de căldură din procesele tehnologice, din aer sau din apa, pompe de caldura pentru a atinge parametrii de functionare necesare si integrarea cu instalațiile de climatizare, utilizarea energiei electrice produsa de panourile fotovoltaice sau stocata in baterii la pompele de caldura si la alte instalatii din proces. Soluția depinde de procesele de la fața locului. La Stația de pompare a apei Vitan, de exemplu, avem soluții de recuperare a energiei termice din apă uzată și procese tehnologice, energia fiind reintrodusă în sistem pentru a reduce consumul de energie primară.

În același registru, la Aeroportul Sibiu, soluțiile Veolia sunt integrate într-o infrastructură cu cerințe ridicate de continuitate operațională, care susține traficul a sute de mii de pasageri anual. Relevanța practică este mare mai ales unde este nevoie de scalare, pentru spațiile cu consum constant, precum fabrici, centre logistice, aeroporturi, centre de date sau clădiri tehnologice, unde energia recuperată poate acoperi o parte din necesarul zilnic.

5. Ce rol joacă monitorizarea și operarea în timp real în optimizarea consumului și în asigurarea continuității operaționale?

Monitorizarea în timp real schimbă modul în care este administrată energia într-un amplasament industrial. Primii pași pentru optimizare sunt urmărirea consumului orar, a vârfurilor de sarcină, a randamentului echipamentelor, a autoconsumului sau a ciclurilor bateriilor, care indică rapid unde apar pierderi, suprasarcini sau abateri de la regimul normal de funcționare.

Veolia folosește platforma Hubgrade pentru monitorizarea infrastructurilor de apă și energie, optimizarea consumurilor și anticiparea intervențiilor. La nivel de Grup, soluțiile digitale și aplicațiile AI au trecut deja de zona de testare și au produs rezultate măsurabile: în anumite aplicații, reduc costurile energetice cu până la 10% și pierderile de apă cu aproximativ 15%. În România, digitalizarea proceselor interne a generat inclusiv soluții care au economisit peste 8.000 de ore de muncă anual.

Pentru o fabrică sau un centru logistic, rolul acestor sisteme este să reducă timpul dintre apariția unei deviații și intervenție. Dacă un echipament consumă anormal, dacă bateria nu este utilizată eficient sau dacă un vârf de consum poate fi aplatizat, sistemul trebuie să indice acest lucru în timp util.

6. Dacă ne uităm la rezultate concrete, unde apar cele mai mari câștiguri pentru companii: în reducerea costurilor, stabilitatea operațională sau scăderea emisiilor — și cum se echilibrează acestea?

Depinde de profilul fiecărei companii, dar în industrie cele trei efecte sunt legate între ele. Reducerea costurilor este, de obicei, primul rezultat urmărit, pentru că energia are o pondere importantă în costurile operaționale. Însă pentru mulți actori stabilitatea poate fi la fel de importantă ca prețul, pentru că o întrerupere, un consum necontrolat sau un echipament care funcționează ineficient poate genera pierderi mai mari decât diferența de preț la energie.

Scăderea emisiilor vine, în acest context, ca parte a unei soluții bine dimensionate, nu ca obiectiv separat de performanța economică. Echilibrul se stabilește încă din faza de proiectare, chiar dacă nu toate companiile au aceeași prioritate: unele au nevoie în primul rând de predictibilitate a costurilor, altele de continuitate pentru procese critice. Rolul nostru este să construim soluția pornind de la aceste priorități, astfel încât investiția să nu fie doar „verde”, ci și utilă operațional și sustenabilă economic.

7. La nivel european, decarbonizarea industriei accelerează, dar abordările diferă semnificativ între piețe. Cum se poziționează Veolia în acest context și ce modele sau lecții relevante pot fi aplicate și în România?

Veolia se poziționează ca un integrator de soluții, nu doar ca furnizor al unei tehnologii. La nivel european, vedem că decarbonizarea industriei este adaptată în funcție de piață și de soluțiile tehnice necesare ținând cont de amplasamentul industrial, dar direcția este aceeași: eficiență energetică, producție locală, stocare, electrificare, valorificarea resurselor din procese și operare digitală. Diferența este dată de capacitatea de a lega aceste soluții între ele și de a le opera si optimiza pe termen lung.

Pentru România, una dintre lecțiile importante este că tranziția energetică trebuie tratată foarte pragmatic, pentru că industria are nevoie de soluții care reduc emisiile, dar care susțin în același timp competitivitatea, costurile și continuitatea operațională. Avem un potențial important în România pentru soluții integrate, mai ales în platforme industriale, spații logistice, clădiri tehnologice și infrastructuri urbane.

Articol sustinut de Veolia