Vă amintiți de Iohannis, da? Președintele nostru călător care, cel mai probabil, într-una din deplasările lui externe a fost plăcut surprins să primească la masă o carafă cu apă „din partea casei”, adică apă „clasică”, de la robinet. Ce o fi zis el atunci? Poate ceva de genul: „ia să dau și eu o lege să mă țină minte toată lumea: apă de la robinet gratis pentru români”.
Și a dat. O lege „bine făcută”. Doar că, la peste doi ani de la intrarea ei în vigoare, patronii de restaurante continuă să o ignore aproape complet.
Important de menționat că legea nu a fost chiar ideea fostului președinte. Dar pariez că a simțit entuziasm și s-a gândit la „lucrurile bine făcute din Vest”. Măsura face parte dintr-o directivă europeană (transpusă prin OUG nr. 7/2023) menită să reducă consumul de plastic și să încurajeze consumul de apă de la robinet.
Aproape nimic nu s-a schimbat în doi ani
În 2025, la aproximativ un an de la adoptarea legii, în București erau puțin peste 60 de cafenele și restaurante care ofereau apă gratuită de la robinet. Astăzi, numărul a ajuns la aproximativ 64. Practic, creșterea este aproape inexistentă.
Pe lângă aceste localuri, harta mai include un singur mall și un centru comercial, câteva magazine, aeroportul Henri Coandă și câteva baruri. Raportat la dimensiunea reală a pieței HoReCa din Capitală, aceste cifre sunt insignifiante și arată clar că legea nu produce efecte reale. Harta cu lista localurilor poate fi văzută AICI.
O lege fără aplicare reală
Actul normativ obligă restaurantele, cantinele și serviciile de catering să ofere apă potabilă gratuită din rețeaua publică, la cererea clientului. Problema este că legea nu este însoțită de norme clare de aplicare și nici de sancțiuni directe.
Această lipsă de „dinți” a transformat obligația într-o simplă recomandare ignorată. În practică, multe localuri continuă să invoce „politica firmei” sau lipsa unor sisteme de filtrare și oferă exclusiv apă îmbuteliată contra cost.
România, în urma Europei
Situația contrastează puternic cu alte state europene, unde această practică este deja normală. În Spania, legea obligă explicit restaurantele să ofere apă gratuită la cerere. În Franța, o carafă cu apă de la robinet este adusă automat la masă. Portugalia are reglementări similare, iar în Regatul Unit orice local care servește alcool trebuie să ofere apă potabilă gratuit.
Chiar și în țările unde nu există o obligație strictă, precum Austria sau Suedia, există o cultură a apei gratuite. În schimb, în România, deși legea există, ea nu este aplicată.
Un exemplu simplu care funcționează
Cu mult înainte ca această lege să existe, unele localuri din București înțeleseseră deja logica din spatele ei. Cafenele precum Coftale ofereau apă de la robinet din partea casei, în sticle reutilizabile, fără costuri și fără ca clientul să fie pus într-o situație inconfortabilă.
Rezultatul nu a fost o pierdere, ci dimpotrivă: clienți mai mulțumiți, timp mai lung petrecut în locație și, implicit, consum mai mare. Este un exemplu simplu care arată că problema nu este costul apei, ci mentalitatea.
De ce refuză restaurantele să aplice legea
Industria HoReCa se confruntă cu presiuni reale: taxe ridicate, costuri în creștere și o revenire dificilă după pandemie. Cu toate acestea, refuzul de a oferi apă gratuită nu este o soluție economică reală.
În multe cazuri, patronii ignoră faptul că un client care se simte tratat corect este mai predispus să consume mai mult și să revină. În plus, într-un context de temperaturi extreme, accesul la apă devine o chestiune de confort minim și chiar de sănătate publică.
Ce poți face dacă ești refuzat
Deși legea nu este aplicată riguros, clienții au totuși instrumente la dispoziție. Dacă un restaurant refuză să ofere apă de la robinet, primul pas este o discuție directă cu personalul sau cu managerul. În multe cazuri, simpla menționare a legii poate schimba situația.
Dacă refuzul persistă, clientul poate nota detaliile incidentului și poate depune o sesizare la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Chiar dacă sancțiunile nu sunt clar definite pentru acest caz specific, refuzul poate fi încadrat în categoria practicilor incorecte.
Drepturi ignorate, nu doar necunoscute
Problema nu se limitează doar la apă. Mulți clienți nu își cunosc nici celelalte drepturi în restaurante: obligația de a afișa ingredientele și gramajele, menționarea alergenilor, transparența privind produsele congelate sau caracterul opțional al bacșișului.
În lipsa informării și a controalelor, aceste reguli rămân, la fel ca legea apei gratuite, mai degrabă teoretice.
La peste doi ani de la adoptare, legea apei gratuite în restaurante a devenit un exemplu clasic de măsură care există oficial, dar care nu schimbă realitatea din teren. Diferența dintre 2025 și prezent este de doar câteva localuri în plus, într-un oraș cu mii de unități HoReCa. Nu știm exact cum stă situația în restul țarii, dar cu siguranță nu vom găsi subit carafe de apă la discreție în toate localurile din România.
Așadar, până când autoritățile vor transforma obligația în practică, iar operatorii vor înțelege că gesturile mici contează, un simplu pahar de apă de la robinet va continua să fie, paradoxal, o raritate.
Din păcate, Houston, mai avem o problemă. România nu se află printre țările cele mai bune rezultate în privința apei de la robinet.
MAI MULT MEDIAFAX
