O echipă internațională de cercetători susține că a reconstituit pentru prima dată istoria completă a râului Eufrat, unul dintre cursurile de apă menționate în Biblie ca izvorând din Grădina Edenului. Descoperirea oferă indicii noi despre formarea unuia dintre cele mai importante râuri ale lumii antice.
Râul Eufrat, considerat unul dintre simbolurile civilizației umane și menționat în Cartea Genezei drept unul dintre cele patru râuri care porneau din Grădina Edenului, își dezvăluie în sfârșit originile. După decenii de cercetări și teorii contradictorii, oamenii de știință afirmă că au reușit să reconstruiască modul în care s-a format cursul de apă care a susținut dezvoltarea primelor mari civilizații ale lumii, scrie DailyMail.com.
Studiul, publicat pe 1 iunie în prestigioasa revistă Nature Geoscience, combină date obținute prin imagistică seismică, observații satelitare, cartografiere geologică și analiza sedimentelor depuse în bazinul estic al Mării Mediterane.
Două râuri uriașe au dat naștere actualului Eufrat
Potrivit cercetătorilor, Eufratul nu a existat dintotdeauna în forma sa actuală. În urmă cu milioane de ani, două cursuri de apă gigantice, denumite Paleo-Karasu și Paleo-Murat, curgeau separat prin teritoriile care astăzi aparțin Turciei și Siriei.
Analiza geologică arată că Paleo-Murat a apărut cu peste 16,5 milioane de ani în urmă, în timp ce Paleo-Karasu s-a format între aproximativ 8,6 și 5,9 milioane de ani în urmă. La acea vreme, cele două râuri nu făceau parte din sistemul actual al Eufratului, ci se vărsau într-o serie de lacuri aflate la sud de Falia Anatoliei de Nord.
Situația s-a schimbat radical în urmă cu aproximativ 5,3 milioane de ani, când regiunea mediteraneană a fost afectată de un eveniment geologic major. Restrângerea legăturii dintre Oceanul Atlantic și Marea Mediterană în zona actualei Strâmtori Gibraltar a provocat o scădere dramatică a nivelului apei din bazinul mediteranean.
Ca urmare, râurile din regiune au început să erodeze puternic relieful și să-și adâncească albiile. În paralel, activitatea tectonică a modificat structura Anatoliei, accelerând procesele de eroziune și transportul sedimentelor către Mediterană.
Râul menționat în Cartea Genezei a trecut prin milioane de ani de transformări
Cercetătorii cred că aceste schimbări au dus la ruperea unor bariere naturale care rețineau lacuri uriașe în regiunile montane ale Anatoliei. Fenomenul ar fi provocat inundații catastrofale, capabile să remodeleze peisajul pe distanțe foarte mari. Urmele acestor evenimente ar putea fi reprezentate de formațiuni geologice precum depozitele Handere și Nahr Menashe, considerate de specialiști rezultatul unor viituri de proporții excepționale.
De-a lungul milioanelor de ani care au urmat, mișcările tectonice au continuat să modifice traseele celor două râuri ancestrale. În cele din urmă, în urmă cu aproximativ 1,6 milioane de ani, Paleo-Murat și Paleo-Karasu s-au unit, formând cursul actual al Eufratului, care se îndreaptă spre Golful Persic.
Cu o lungime de peste 3.000 de kilometri, Eufratul este astăzi cel mai lung râu din Asia de Vest și unul dintre pilonii geografici ai Semilunii Fertile, regiune considerată leagănul civilizației.
Împreună cu fluviul Tigru, a creat condițiile ideale pentru apariția și dezvoltarea unor civilizații precum sumerienii și asirienii, în urmă cu aproximativ 6.000 de ani.
Noua cercetare oferă una dintre cele mai detaliate reconstrucții geologice realizate vreodată pentru acest râu și deschide noi perspective asupra evoluției peisajului care a influențat istoria timpurie a omenirii.
