De ce avea T-Rex, cel mai temut dinozaur, brațe atât de mici? Cercetătorii cred că au găsit răspunsul.
Oamenii de știință ar putea fi pe punctul de a rezolva misterul brațelor mici ale lui Tyrannosaurus Rex, una dintre cele mai ciudate caracteristici ale celui mai temut dintre dinozauri. Aceste membre disproporționat de mici au stârnit glume și au alimentat dezbateri privind rolul lor și modul în care au evoluat, conform BBC.
Cu o lungime de aproximativ un metru, brațele lui T-Rex reprezentau mai puțin de o treime din lungimea picioarelor sale. Păreau neobișnuit de mici pentru un animal care putea depăși 12 metri lungime la maturitate.
T-Rex a fost doar unul dintre numeroșii dinozauri carnivori cu membre anterioare reduse. De-a lungul anilor, cercetătorii au propus diverse explicații pentru funcția acestora, de la imobilizarea prăzii până la atragerea partenerilor în perioada de împerechere. Studii mai recente au sugerat că brațele s-au micșorat pentru a reduce riscul de a fi mușcate în timpul hrănirii în grup. O altă teorie susține că acestea erau structuri vestigiale, fără utilitate practică. Totuși, nu există încă o explicație clară.
Ce spune noul studiu
Un nou studiu publicat în revista Proceedings of the Royal Society B încearcă să clarifice definitiv această problemă. Pe baza analizei a 85 de specii de dinozauri, cercetătorii au concluzionat că brațele mici au fost rezultatul unui compromis evolutiv. Pe măsură ce craniul devenea tot mai mare și mai puternic, acesta consuma o parte tot mai mare din resursele organismului.
„Dacă ești un dinozaur cu un craniu extrem de robust, sunt șanse foarte mari să ai membre anterioare foarte mici”, a explicat Charlie Roger Scherer, doctorand în cadrul Departamentului de Științe ale Pământului de la University College London.
Potrivit lui Scherer, evoluția tinde să prioritizeze anumite caracteristici în detrimentul altora. Dacă un prădător se bazează în principal pe cap și fălci pentru a doborî prada, nu mai este necesar să investească resurse în menținerea unor brațe lungi și puternice. Astfel, selecția naturală favorizează întărirea craniului și reducerea membrelor anterioare.
Craniul, arma principală
Cercetările anterioare sugeraseră deja o legătură între reducerea brațelor și creșterea dimensiunii craniului la dinozaurii carnivori. Noul studiu este însă primul care identifică această tendință în cinci grupuri diferite de dinozauri.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au măsurat membrele anterioare și oasele craniului la 85 de specii de dinozauri. Ei au folosit atât fosile, cât și date din literatura științifică.
Acesția au dezvoltat o nouă metodă de evaluare a rezistenței craniului, luând în considerare dimensiunea acestuia, modul în care erau îmbinate oasele și forța mușcăturii. Nu este surprinzător că T-Rex a obținut cel mai mare scor, urmat de Tyrannotitan, un alt prădător uriaș.
Pe lângă tiranozauride, grupul din care făcea parte și T-Rex, cercetătorii au identificat aceeași corelație între craniile mari și brațele mici în alte patru grupuri de dinozauri carnivori: ceratozauride, megalozauride, abelisauride și carcharodontosauride.
Aceste specii au trăit pe întreg globul, din perioada Triasică până la sfârșitul Cretacicului, când impactul unui asteroid a provocat dispariția majorității dinozaurilor non-aviari, un interval de aproximativ 180 de milioane de ani.
O tendință evolutivă răspândită
Noua analiză sugerează că micșorarea membrelor nu a fost o întâmplare, ci o caracteristică evolutivă care a apărut independent în mai multe grupuri de dinozauri de-a lungul unei perioade foarte lungi.
Procesul nu a fost identic în toate cazurile. Unele specii și-au redus mai întâi degetele, în timp ce altele au scurtat în primul rând antebrațele. Totuși, cauza pare să fi fost aceeași. Toate aceste animale vânau prăzi mari, care necesitau o forță considerabilă pentru a fi doborâte.
Pe măsură ce dimensiunea prăzii a crescut, și aceste prădătoare și-au dezvoltat principala armă, capul. Craniile au devenit mai mari și mai puternice, în timp ce resursele destinate brațelor și ghearelor au fost reduse.
„Totul era abordat frontal, astfel încât capul era prima parte care intra în contact cu prada”, a explicat Scherer. „Aceasta era cea mai eficientă metodă de a o doborî, în locul folosirii ghearelor.”
Cu toate acestea, brațele nu erau complet inutile. „În mod evident aveau o anumită funcție, altfel nu le-ar mai fi avut”, spune cercetătorul.
T. rex nu a fost singurul
Potrivit paleontologului Stephan Lautenschlager, brațele mici ale lui T. rex sunt celebre, însă puțini oameni știu că această caracteristică era comună și altor dinozauri.
El explică faptul că dezvoltarea diferitelor organe și structuri scheletice necesită multă energie. Dacă anumite membre devin mai puțin importante, este avantajos din punct de vedere evolutiv să fie reduse.
În schimb, dinozaurii erbivori și-au păstrat brațele lungi, probabil pentru că acestea erau importante atât pentru hrănire, cât și pentru apărare împotriva prădătorilor.
La rândul său, paleontologul Steve Brusatte descrie T-Rex ca pe „un rechin uriaș de uscat” care își realiza aproape întreaga activitate cu ajutorul capului său masiv.
„Pe parcursul evoluției tiranozaurilor, observăm că, pe măsură ce capetele deveneau mai mari, brațele deveneau mai mici. A existat un compromis evolutiv, iar capul a preluat funcțiile pe care înainte le îndeplineau brațele, precum capturarea și uciderea prăzii”, explică el.
Paleobiologul Andre Rowe consideră că cel mai interesant rezultat al studiului este amploarea acestui fenomen.
„Tiranozaurii primesc de obicei toată atenția, însă unele grupuri, precum abelisaurii, au dezvoltat brațe chiar mai reduse raportat la dimensiunea corpului”, afirmă Rowe.
Recomandările autorului:
Sursă foto: Shutterstock
MAI MULT GANDUL.RO
