Donald Trump a anunțat că a amânat atacurile militare planificate anterior împotriva Iranului, datorită „progreselor” în negocierile de soluționare a conflictului. Anterior, informase Congresul despre „sfârșitul războiului”. Dar acordul de pace este încă în curs de elaborare. Președintele american trebuie să aleagă între menținerea blocadei navale a Iranului și lansarea unei noi runde de ostilități.
Blocada SUA reduce semnificativ exporturile de petrol ale Iranului, se arată într-o analiză publicată de The Insider.
- CIA estimează, însă, că sistemul financiar și economic al Teheranului mai are un buffer de rezistență de cel puțin trei până la patru luni.
- Este un termen pe care experții îl consideră inacceptabil de lung pentru administrația Trump.
- În același timp, nu există o înțelegere clară a tipului de campanie militară care ar putea forța conducerea iraniană să facă concesii.
- Nici „atacurile de decapitare”, nici distrugerea unei părți semnificative a forțelor armate și a industriei de apărare a țării nu au atins acest obiectiv.
Se pare că, în pofida asigurărilor date de Donald Trump, conflictul s-ar putea prelungi.
Iranul nu abandonează lupta și pune condiții
Toate inițiativele de pace cunoscute au avut până acum divergențe în ceea ce privește câteva puncte cheie:
- Soarta stocurilor de uraniu îmbogățit acumulate de Iran
- Starea operațională a instalațiilor nucleare ale Iranului
- Controlul asupra Strâmtorii Hormuz
- Plata despăgubirilor pentru daunele suferite
- Încetarea ostilităților împotriva aliaților regionali ai Iranului
Versiunile disponibile publicului ale planului iranian sunt destul de clare. Fie contrazic în mod direct propunerile americane, fie amână discutarea acestor probleme pentru o dată nedeterminată în viitor.
Iranul vrea să impună următoarele condiții:
- Menținerea capacităților iraniene de îmbogățire a uraniului
- Încetarea ostilităților împotriva aliaților iranieni pe toate fronturile (inclusiv Libanul)
- Ridicarea blocadei navale americane și eliminarea sancțiunilor americane și ONU
- Deblocarea activelor iraniene și despăgubiri pentru daunele de război
- Retragerea tuturor trupelor americane din regiunile de graniță cu Iranul
Trump a declarat în repetate rânduri că nu intenționează să accepte astfel de termeni.
Ce înseamnă, de fapt, blocada impusă de SUA
Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat începerea blocadei la ora 10:00, ora estică, pe 13 aprilie.
Blocada se aplică tuturor navelor care pleacă din porturile iraniene și din porturile din apele adiacente. Traficul în Golful Persic și Golful Oman este blocat.
- Blocada implică două grupuri de atac ale portavioanelor.
- Sunt conduse de portavioanele USS Abraham Lincoln (CVN-72) și USS George HW Bush (CVN-77).
- Acționează și a 31-a Unitate Expediționară a Marinei din cadrul Corpului Pușcașilor Marini a SUA.
- Forța totală numără peste 200 de aeronave, 20 de nave și 15.000 de membri ai personalului, notează The Insider.
Forțele americane impun blocada atât prin confiscări de nave, cât și prin atacuri directe împotriva navelor.
Linia de control reală se află la est de Strâmtoarea Ormuz, în apele Golfului Oman și ale Mării Arabiei. Este o măsură luată din cauza riscului unor atacuri provenite de pe teritoriul iranian.
Iranul a descoperit soluții pentru „fentarea” blocadei SUA
Potrivit CENTCOM, la data de 27 mai 2026, un total de 109 nave comerciale au fost „ redirecționate” de la începutul blocadei. Alte patru nave au fost „imobilizate ” prin forță.
- Până la începutul lunii mai, un total de 70 de petroliere fuseseră împiedicate să intre sau să iasă din porturile iraniene.
- Capacitatea de transport combinată a acestor petroliere era de puțin peste 166 de milioane de barili.
Pagubele financiare aduse Iranului au fost estimate la peste 13 miliarde de dolari.
- În realitate, arată The Insider, petrolierele din „flota din umbră” își dezactivează sau falsifică semnalele de identificare.
- Astfel, detectarea lor în largul mării este o sarcină destul de complexă.
Conform estimărilor Vortexa, peste 100 de petroliere și transportoare de gaze au încălcat cu succes blocada de la începutul acesteia.
TankerTrackers relatează că, începând cu 12 mai, Iranul nu reușise să exporte niciun transport de țiței pe mare (cu excepția produselor petroliere) de la mijlocul lunii aprilie.
Blocada SUA vs. blocada Iranului
Comandamentul iranian încă deține o flotă formată dintr-un număr mare de ambarcațiuni de patrulare mici și rapide. În scenariu mai apar mine, sisteme de lansare terestre și drone.
Aceste mijloace mențin o blocadă eficientă asupra navelor comerciale care încearcă să tranziteze independent Strâmtoarea Ormuz.
- Dar navele de patrulare și dronele nu pot proteja singure petrolierele iraniene.
- Blocada Iranului servește drept instrument de presiune împotriva aliaților SUA din Golful Persic.
- Totodată, pune presiune și asupra piețelor energetice globale.
- Blocada americană vizează exclusiv sectorul de export de petrol al Iranului.
Autoritățile iraniene și-au declarat intenția de a monetiza controlul asupra Strâmtorii Hormuz. Mai mult, vor să includă această chestiune în orice negocieri viitoare.
Este un adevărat „război de gherilă” maritim în Strâmtoarea Ormuz. Ambarcațiuni de patrulare iraniene patrulează apele, amplasează noi câmpuri de mine, capturează și atacă nave care încearcă să „spargă” blocada.
Joc pe contre
La sfârșitul lunii mai, forțele americane au atacat ambarcațiuni care amplasau mine și locuri de lansare pe uscat. Iranul a încercat să atace o bază aeriană din Kuweit.
În ciuda armistițiului, începând din 7 aprilie, Iranul a lansat cel puțin 320 de drone și rachete asupra unor ținte din țările vecine și apele adiacente.
- Pagubele aduse Iranului în urma ostilităților sunt estimate la 270 de miliarde de dolari. Sunt comparabile cu PIB-ul anual al țării de dinainte de război.
- Blocada navală americană obligă Iranul să stocheze petrol în tancuri și petroliere terestre.
- Încărcarea a scăzut de la 2,1 milioane de barili pe zi în aprilie la doar 640.000 de barili pe zi în mai 2026.
Stocurile de petrol ale Iranului, în petrolierele aflate în afara zonei de control a Marinei SUA, au scăzut de la 122 de milioane de barili la 89 de milioane de barili.
Deminarea Strâmtorii Hormuz anunțată de Trump a stagnat
Iranul refuză să înceteze obstrucționarea traficului maritim prin strâmtoare, atâta timp cât blocada americană continuă.
Deminarea Strâmtorii Hormuz anunțată de Trump a stagnat. Conform estimărilor Departamentului Apărării al SUA, procesul va dura șase luni și va putea fi declanșat doar după încheierea conflictului.
- Războiul cu Iranul a devenit o problemă politică internă pentru administrația Trump.
- Costul oficial al operațiunii a ajuns la 25 de miliarde de dolari.
- estimare mai realistă (care include costul armelor pierdute și al daunelor aduse instalațiilor militare) se ridică la 40-50 de miliarde de dolari.
Forțele americane au consumat între 25% și 50% din stocurile lor totale de muniții ghidate de precizie și rachete sol-aer. Reaprovizionarea acestor stocuri va dura între 42 și 64 de luni pentru industria de apărare, se mai menționează în analiza The Insider.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Îngrijorare la Pentagon. China dezvoltă un sistem de navigație fără GPS, pentru a evita urmărirea submarinelor. „Se complică operațiunile SUA în Indo-Pacific”
- Gheață subțire în Arctica, cooperarea dintre Rusia și China stă în echilibru instabil. Ce calcule se fac la Beijing
- Câți soldați au dezertat din armata Ucrainei, în primele 10 luni ale anului 2025, comparativ cu perioada 2022 – 2024. „Fracturi tot mai mari între societate și sistemul de mobilizare”
- După un impas prelungit, relația Rusia – Japonia se reîncălzește la foc mic. Chiar Donald Trump a aprins chibritul, dar din scenariu nu lipsesc China și Coreea de Nord
- Moscova și politica post-Orbán în Europa Centrală. Rusia a pierdut „teren” în Ungaria, dar are în vizor și alte „ținte”. „Setul standard de propagandă și dezinformare”
