Un continent pierdut se află, fragmentat, sub țările din sudul Europei, scrie spacedaily.com.
Geologii l-au numit Marea Adria, un continent de mărimea Groenlandei, care s-a rupt din supercontinentul Gondwana și s-a deplasat spre nord, timp de zeci de milioane de ani, apoi a intrat în coliziune cu Europa și a fost „absorbit” în mantaua Pământului.
Continentul pierdut de sub „măruntaiele” Europei
Geologii îl numesc Marea Adria, un tărâm mare cât Groenlanda, care s-a rupt din supercontinentul Gondwana.
Resturile acestui continent, „îngropat” în sudul Europei, s-au împrăștiat, în urma coliziunii, în munți din Italia, Grecia și Balcani.
Imaginea de ansamblu survine dintr-un studiu din 2019, o reconstrucție publicată în Gondwana Research de Douwe van Hinsbergen de la Universitatea din Utrecht, cu ajutorul colegilor din Oslo și Zurich.
Existența unui continent adriatic îngropat nu este o informație nouă. Ceea ce aduce în plus lucrarea este analiza în detaliu: o reconstrucție cronologică a întregii Mediterane, „lipită” bucată cu bucată.
Ce presupune studiul universitar
Reconstrucția a durat circa zece ani. Van Hinsbergen a descris munca drept un „puzzle” ale cărui piese erau deteriorate, curbate, aruncate una pese alta, apoi împrăștiate peste 30 de țări, de la Spania la Iran, fieare cu studiile georgrafice și hărțile proprii.
„Un haos geologic”, așa a descris savantul această regiune.
Echipa a folosit un soft de reconstrucție a plăcilor tectonice, alături de datele din teren și orientarea magnetică a rocilor, la momentul formării lor.
Aceste semnale mici paleomagnetice indică unde a fost o rocă și spre ce parte era poziționată, în trecutul îndepărtat.
Analizând mii de mostre și modele, grupul a inversat deformarea și a văzut, practic, cum s-a format regiunea.
Ce a reprezentat Marea Adria
Termenul de „continent pierdut” nu este tocmai cel corect. Marea Adria nu a fost o zonă verde, populată, care s-a scufundat precum legendara Atlantidă.
În decursul „vieții” sale, Adria a fost mai tot timpul scufundată: un platou continental puțin adânc într-o mare caldă și tropicală, unde sedimentele s-au depus și s-au întărit încet în calcar.
S-a rupt din Godwana acum 240 milioane de ani, în Triasic și a plutit către nord. În urmă cu 140 milioane de ani a ajuns de dimensiunea și forma Groenlandei.
Apoi, în urmă cu 100-120 milioane de ani, a intrat în coliziune cu Europa.
Cea mai apropiată comparație ar fi Zealandia, continentul în mare parte scufundat, ale cărui puține puncte înalte sunt Noua Zeelandă și Noua Caledonie.
Cum „dispare”, de fapt, un continent
Crusta continentală, plutește, în general, deci nu se scufundă. E o regulă firească și parte din următoarea poveste, care nu mai este atât de obișnuită.
Când Adria s-a ciocnit cu Europa, mare parte din continent a ajuns dedesubt, unde a și rămas, pentru totdeauna.
Dar straturile superioare, roca sedimentară prea ușoară, au fost prea ușoare pentru a se scufunda.
Au fost „extrase” în urma coliziunii, întocmai unei mâneci, pe care o ridici la o haină. Au ajuns pe lanțurile muntoase, care domină și astăzi văzduhul țărilor europene.
Unele roci sunt familiare. Calcarul din Adria Mare, fiert sub presiune și căldură, a devenit marmura pe care grecii și romanii o extrageau pentru templele lor. Continentul nu a dispărut fără urmă. A devenit peisaj, apoi piatră de construcție.
Sursa foto: Envato (caracter ilustrativ)
Autorul recomandă:
