Cercetările arată că interacțiunea voluntară cu o pisică timp de câteva minute poate favoriza creșterea nivelului de oxitocină, cunoscută drept „hormonul bunăstării”, atât la oameni, cât și la animale.
Alte studii au observat că acest tip de contact contribuie la reducerea nivelului de cortizol, hormonul asociat cu stresul. Mulți oameni găsesc în pisici o modalitate simplă de a se relaxa după o zi intensă, potrivit as.com.
Ce trăsături au în comun persoanele care adoră pisicile
Specialiștii au identificat câteva caracteristici frecvente la cei care caută în mod regulat contactul cu pisicile.
Sensibilitatea emoțională ridicată este prima: aceste persoane percep mai bine schimbările subtile de dispoziție și semnalele emoționale nerostite.
Le este caracteristică și o capacitate de empatie dezvoltată. Pisicile cer răbdare și respect pentru ritmul lor propriu, calități pe care cei cu înțelegere emoțională profundă le oferă natural.
Totodată, aceste persoane preferă relații bazate pe încredere și respect reciproc, nu pe atenție constantă sau dependență.
Specialiștii mai asociază această afinitate cu un caracter observator și introspectiv. Cei care se înțeleg bine cu pisicile se simt de obicei confortabil în medii liniștite și acordă atenție detaliilor din jur. În fine, mulți psihologi leagă această preferință de căutarea unor conexiuni spontane, neforțate, în care afecțiunea nu este impusă.
De ce pisicile sunt diferite față de alte animale de companie
Spre deosebire de câini, pisicile sunt selective când vine vorba de afecțiune. Încrederea lor se construiește treptat și nu poate fi grăbită.
Tocmai de aceea, persoanele care reușesc să creeze o legătură autentică cu ele demonstrează, în opinia specialiștilor, o capacitate reală de a respecta limitele și ritmul celuilalt, o calitate valoroasă și în relațiile interumane.
Experții subliniază că niciun comportament izolat nu definește complet personalitatea unei persoane. Aceste trăsături reprezintă tendințe identificate în studii, nu certitudini absolute.
MAI MULT MEDIAFAX
