Nu este doar problema României, este problema școlilor de peste tot din lume.
Copiii nu mai vor să vină la școală și, nu, înainte de a reduce totul la ideea de „chiul”, să luăm în considerare ultimul raport OCDE care are ca temă exact acest fenomen – abandonul școlar.
Să chiulești o dată – de două ori e una, însă să nu-ți mai vină, pur și simplu, „să dai piept cu uraganul” e cu totul altceva.
Problemele cu școala s-au agravat după COVID
Și, din nou: nu vorbim de lipsă de chef, ci de mai multe fenomene care, suprapuse, devin un sistem covârșitor: avem bullying, avem anxietate, avem sărăcie, avem instabilitate venită din familie și mai avem sentimentul cultivat din exterior că școala nu mai are relevanță.
Un raport OCDE realizat pe baza datelor din 45 de sisteme educaționale și a analizelor internaționale precum PISA și TIMSS, arată că problemele de participare școlară s-au agravat în ultimul deceniu, iar după pandemia de COVID-19 au explodat.
Cei mai vulnerabili la abstenteism sunt elevii săraci
Absenteismul școlar este un termen – umbrelă care include absenteismul repetat, fuga de la ore, refuzul școlar și alte forme de neparticipare.
OCDE insistă că limbajul contează: etichete precum „absenteist” sau „elev-problemă” riscă să simplifice excesiv situații complexe și să stigmatizeze copiii aflați deja în dificultate.
Una dintre concluziile centrale ale raportului este că absenteismul lovește disproporționat în elevii vulnerabili.
Copiii săraci lipsesc din motive pe care școala nu le poate controla
Copiii din familii sărace, cei cu părinți aflați în dificultate, elevii cu nevoi educaționale speciale sau cei proveniți din medii migrante lipsesc mai des de la școală și au risc mai mare de abandon educațional.
OCDE avertizează că multe dintre aceste absențe sunt legate de factori pe care școala nu îi poate controla singură: lipsa hranei, locuințe instabile, probleme de sănătate mintală, responsabilități familiale sau imposibilitatea de a ajunge zilnic la cursuri.
Copiii nu vin la școală și din cauza bullyingului
În același timp, raportul identifică bullyingul și climatul școlar negativ drept factori majori care îi împing pe elevi să evite școala.
Copiii care nu se simt în siguranță, care sunt umiliți sau excluși de colegi dezvoltă mai frecvent anxietate, lipsă de apartenență și refuz școlar.
„Pentru mulți elevi, simplul fapt de a intra pe poarta școlii devine o provocare zilnică”, notează autorii raportului.
Tiparele de absenteism apar devreme și tind să se stabilizeze
OCDE atrage atenția că absenteismul și sănătatea mintală se alimentează reciproc.
Elevii care lipsesc frecvent dezvoltă mai ușor probleme emoționale și de integrare socială, iar copiii deja afectați de anxietate, depresie sau izolare tind să absenteze mai mult.
Un alt semnal de alarmă este faptul că tiparele de absenteism apar foarte devreme și tind să se stabilizeze.
Absențele din ciclul primar sunt unul dintre cei mai puternici predictori ai problemelor de participare din adolescență.
Consecințele sunt severe
Elevii care lipsesc constant au rezultate academice mai slabe, motivație redusă, risc mai mare de abandon școlar și șanse mai mici de a continua studiile. Pe termen lung, absenteismul este asociat cu dificultăți în viața profesională, venituri mai mici și probleme sociale.
Raportul critică și abordările exclusiv punitive.
În multe state, răspunsul la absenteism înseamnă amenzi pentru părinți, sancțiuni disciplinare sau intervenții administrative.
Copiii acceptați lipsesc mai rar
OCDE spune însă că astfel de măsuri au efecte limitate dacă nu sunt însoțite de sprijin psihologic, social și educațional real.
Experții recomandă intervenții timpurii și colaborare între școli, familii, psihologi, servicii sociale și comunități locale.
Relația dintre elev și profesori este considerată unul dintre cei mai importanți factori de protecție împotriva absenteismului.
Copiii care se simt acceptați și susținuți la școală lipsesc mai rar.
Absteneismul nu este doar o problemă de dicsiplină
Raportul OCDE vine și cu un avertisment pentru perioada post-pandemie: în multe țări, nivelul absențelor a rămas ridicat chiar și după revenirea la cursurile față în față.
Autorii leagă fenomenul de deteriorarea sănătății mintale a copiilor, schimbarea relației elevilor cu școala și creșterea toleranței față de absențe.
Absenteismul școlar nu este doar o problemă de disciplină, ci un indicator al unor vulnerabilități sociale și emoționale mai profunde.
Iar dacă sistemele educaționale tratează fenomenul exclusiv prin sancțiuni, fără să înțeleagă cauzele reale, riscul este ca tocmai copiii cei mai fragili să fie împinși și mai mult în afara școlii.
MAI MULT MEDIAFAX
