În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dezvoltarea căilor ferate, a telegrafului și expansiunea Imperiului Britanic au schimbat radical ritmul vieții. Medicii vremii au observat că presiunea profesională și activitatea intelectuală intensă afectau sănătatea unei părți a populației, în special a claselor educate, scrie The Conversation.
Turiști victorieni în vacanță la Menton. Arhivele Municipale, Menton.
Termenul folosit atunci era „overwork” – surmenaj. Unul dintre cei mai cunoscuți medici care au analizat fenomenul a fost C.H.F. Routh, autorul lucrării „On Overwork and Premature Mental Decay”, publicată în mai multe ediții între 1873 și 1888.
Când odihna devenea tratament medical pentru burnout
În epoca victoriană, una dintre cele mai recomandate soluții pentru combaterea surmenajului era călătoria către stațiuni considerate benefice pentru sănătate. Printre cele mai populare destinații se număra Menton, un oraș de pe Coasta de Azur, aproape de granița dintre Franța și Italia. Popularitatea localității a fost amplificată de medicul James Henry Bennet, care susținea că aerul curat, clima blândă și expunerea la soare contribuie la recuperarea pacienților afectați de diverse boli sau de epuizare psihică.
Bennet însuși a povestit că a ajuns la Menton convins că este grav bolnav, însă și-a văzut starea de sănătate îmbunătățită după ce a renunțat la stresul și responsabilitățile vieții profesionale din Londra.
O alternativă la ritmul infernal al marilor orașe
Teoria climatoterapiei, foarte populară în secolul al XIX-lea, susținea că anumite afecțiuni puteau fi ameliorate prin schimbarea mediului și a stilului de viață. Într-o perioadă în care marile orașe industriale erau sufocate de poluare, sudul Franței era văzut ca un refugiu pentru sănătate. Pacienții erau încurajați să petreacă timp în aer liber, să facă plimbări și să se bucure de natură, în loc să rămână izolați în camerele de spital sau în locuințe. Pentru cei afectați de surmenaj, medicii recomandau chiar și sejururi de câteva luni sau repetate pe parcursul mai multor ani.
O lecție care rămâne actuală
Fenomenul descris de medicii victorieni seamănă surprinzător de mult cu ceea ce astăzi este numit burnout. Diferența este că, în urmă cu peste un secol, societatea recunoștea deja efectele ritmului excesiv de muncă și încerca să ofere perioade extinse de recuperare.
Menton, Franța, 1917. John Buckland-Wright 1897-1954, acuarelă.
Istoricii consideră că succesul stațiunilor precum Menton a fost legat nu doar de climă, ci și de ideea unei „lene legitime”, în care profesioniștii suprasolicitați puteau lua o pauză reală de la presiunile cotidiene. Într-o epocă dominată de productivitate și conectare permanentă, această perspectivă pare mai actuală decât ar putea sugera vechimea ei.
MAI MULT MEDIAFAX
