Oana Gheorghiu: Ce m-a marcat cel mai mult la Mineriadă nu a fost violenţa în sine, ci cât de uşor au fost convinşi oameni cinstiţi că noi, cei care protestam, eram duşmanii ţării. O manipulare exemplară, executată ca la carte, din manualele sovietice

Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu afirmă, în legătură cu Mineriada din 13-15 iunie 1990, că ceea ce a marcat-o cel mai mult „nu a fost violenţa în sine, ci cât de uşor au fost convinşi oameni cinstiţi muncitori, oameni buni la rândul lor”, că cei care protestau erau „duşmanii ţării”. „O manipulare exemplară, executată ca la carte, din manualele sovietice”, adaugă Gheorghiu. Ea povesteşte că atunci a scăpat de mineri, împreună cu alţi studenţi, datorită unui „soldat tânăr” care i-a scos dintre ei. Ea mai spune că a învăţat atunci că libertatea „nu e niciodată câştigată definitiv, ci trebuie apărată zi de zi”, că nu trebuie să îţi fie frică niciodată să lupţi pentru dreptate şi pentru adevăr şi că România „are disperată nevoie de fiecare dintre noi, de fiecare cetăţean onest”. „Dosarul mineriadei nu are niciun vinovat, ba chiar pe unii dintre abuzatori i-am îngropat cu onoruri militare”, mai spune Gheorghiu.