La Muzeul Național de Istorie a României din București este prezentată expoziția „A.REST 1989. Arhiva Video a Securității”, care aduce în fața publicului materiale filmate în 1989 de Direcția de Investigații Criminale a Securității, relatează AP.
Expoziția care reunește înregistrări video originale din interogatoriile a patru deținuți, afișate pe monitoare montate pe pereți, în spațiul central al muzeului, este deschisă până pe data de 20 septembrie 2026 și poate fi vizitată de miercuri până duminică în intervalul orar 10:00 – 18:00 (ultimul acces la 17:15). Materialele documentează modul de operare al poliției secrete din perioada comunistă.
„A.REST 1989”: Interogatoriile Securității din 1989, expuse la București
Înregistrările prezentate surprind interogatorii coercitive și situații de presiune psihologică asupra celor reținuți. Unele schimburi de replici ilustrează confuzia și degradarea la care erau supuși deținuții. În centrul expoziției a fost amenajată o celulă reconstituită, cu un pat simplu, un bol metalic gol și o cană.
Spațiul sugerează izolarea și condițiile în care erau ținuți deținuții. Sunt expuse și obiecte care reflectă metodele de control folosite de Securitate, inclusiv ochelari utilizați pentru a împiedica deținuții să „vadă unde se îndreptau sau să identifice” alte persoane.
Organizatorii expoziției descriu proiectul ca pe o formă de memorie colectivă pentru victimele regimului.
„În lumea «justiției» Securității, deținuții sau cei arestați erau doar prizonieri, captivi în labirintul operațional al vinovăției fabricate”, spun organizatorii, adăugând că expoziția poate servi drept o „placă memorială” întârziată pentru victime. „Victimele, astfel, câștigă o voce și un loc.”
Expoziția este realizată în colaborare între Muzeul Național de Istorie a României, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și Ministerul Culturii.
Arhiva din 1989 și valoarea documentară
Cele 26 de înregistrări video păstrate de CNSAS sunt descrise de organizatori drept fragmente rămase accidental din finalul regimului comunist.
„În lumea «justiției» Securității, deținuții sau cei arestați erau doar prizonieri, captivi în labirintul operațional al vinovăției fabricate”, spun organizatorii, adăugând că expoziția poate servi drept o „placă memorială” întârziată pentru victime. „Victimele, astfel, câștigă o voce și un loc.”
Oana Demetriade, istoric la CNSAS și curator al expoziției, a explicat că proiectul a pornit inițial ca o posibilă resursă educațională, dar a evoluat într-o expoziție.
„Proiectul a crescut organic prin discuțiile pe care le-am avut cu arhitecții și designerii. Încă de la început, primele discuții pe care le-am avut cu soțul meu, care lucrează la CNSAS, și tot ce am găsit în aceste înregistrări m-au făcut să spun «uau!»… Erau supravegheați în celule non-stop.
Asta aduce nou toată această arhivă. Cum ajunge aici și cum oamenii, cei arestați, în final, sunt amenințați în mod repetat, țipați la ei, amenințați cu bătăi, amenințați cu suferința familiei și așa mai departe.”
Puterea cuvintelor și a presei interzise
Expoziția include și artefacte istorice, printre care o tiparniță confiscată de la jurnalistul Petre Mihai Băcanu, folosită pentru publicarea unui ziar anti-regim.
„Cum am putea noi, după 45 de ani de socialism, să ne fie frică de opiniile oamenilor, chiar și de gândurile lor?”, spune Bacanu în timpul unui interogatoriu din februarie 1989.
Un alt obiect expus este o pereche de ochelari folosiți pentru a limita complet orientarea deținuților și contactul vizual cu alte persoane.
Mihai Demetriade, istoric la CNSAS și co-curator al expoziției, explică existența a două tipuri de detenție în sistemul comunist.
În timp ce „detenția preventivă” era folosită în dosarele politice, „detenția operațională” era utilizată pentru izolarea și neutralizarea persoanelor considerate incomode în momente sensibile.
„Nu vorbim despre mărturiile victimelor după căderea comunismului, nici despre documente, nici despre cărți, nici despre manuscrise. Avem ceva care nu poate fi manipulat… o înregistrare live a evenimentelor care au loc în camerele de interogatoriu sau în celule.
Este greu să lupți împotriva așa ceva în calitate de negalist. Acest spațiu este important pentru că demonstrează cât de rapiță, dură, agresivă a rămas dictatura comunistă chiar și în ultimele momente ale sistemului comunist”, a adăugat el.
Nostalgia comunismului
În ultimii ani, discursul public din România a fost influențat de creșterea naționalismului și de o anumită nostalgie față de perioada comunistă, mai ales în rândul generațiilor care nu au trăit direct acea epocă.
Managerul Muzeului Național de Istorie a României, Cornel Constantin Ilie, spune că expoziția are rolul de a readuce în discuție realitatea acelei perioade.
MAI MULT GANDUL.RO„Este o expoziție care te pune în fața unor fapte care nu pot fi ignorate. Este foarte important pentru că nu trebuie să uităm și nu trebuie să repetăm… Ceea ce vedem în această expoziție este o față urâtă a istoriei, este o poveste în care libertatea umană, demnitatea umană au fost suprimate.”
