George Fridman, președinte și fondator Geopolitical Futures, avertizează că acordul dintre SUA și Iran nu va pune capăt conflictului. În războiul din Iran sunt implicate, practic trei țări, iar Israelul se simte dezavantajat de înțelegerea dintre Washington și Teheran.
„Acordul încheiat între Iran și Statele Unite nu pune capăt războiului. Este, în esență, un acord de încetare a focului de 60 de zile, timp în care vor fi negociate principalele probleme ale războiului”, scrie George Fridman.
„Fiecare națiune are diviziuni interne, toate de natură diferită și îndreptate în direcții diferite”
Există două dimensiuni care vor determina succesul acestor negocieri, continuă Fridman.
„Una este capacitatea celor două părți de a ajunge la o înțelegere.
- Cealaltă este disponibilitatea publicului, în general, și a facțiunilor din fiecare țară de a relua războiul dacă discuțiile eșuează.
- Gradul de solidaritate națională în ceea ce privește un război afectează întotdeauna rezultatul. Dar în acest caz, este fundamental.
- Trei națiuni sunt implicate în acest război – Statele Unite, Iranul și Israelul.
Negocierile din timpul armistițiului vor fi puternic influențate de politica internă. Fiecare națiune are diviziuni interne, toate de natură diferită și îndreptate în direcții diferite”, mai scrie președintele Geopolitical Futures.
SUA. „Trump se află într-o poziție dificilă de negociere”
În Statele Unite, dezacordul cu privire la înțelepciunea războiului și prețul economic plătit este substanțial. Justificarea s-a bazat pe programul nuclear al Iranului.
„Cu toate acestea, mulți din Partidul Republican au considerat războiul ca o încălcare a principiilor susținute de președintele Donald Trump în campania sa electorală.
- Era vorba despre eliminarea războaielor nesfârșite pe care Statele Unite le-au purtat în ultimii 80 de ani.
- Alți republicani au fost de acord că războiul merita purtat pentru a împiedica Iranul să devină o putere nucleară.
- Democrații s-au opus războiului, în esență. din cauza aversiunii lor față de Trump. Unii dintre criticii războiului din ambele partide credeau că acesta nu era în interesul american, ci era purtat din cauza influenței israeliene asupra lui Trump.
- Și mulți au devenit ostili războiului atunci când costul economic, în special creșterea prețurilor petrolului, a început să se facă simțit.
În acest moment, cu detaliile programului nuclear al Iranului – motivul fundamental invocat pentru război – încă de negociat și cu presiunea publică asupra lui Trump și amenințările la adresa controlului republicanilor asupra Congresului, președintele se află într-o poziție dificilă de negociere”, explică George Fridman.
Israel. „Netanyahu, într-o poziție dificilă, una care i-ar putea pune capăt carierei politice”
În Israel, războiul a fost purtat din două motive. Unul a fost amenințarea reprezentată de puterea nucleară a Iranului. Celălalt a fost sprijinul și finanțarea de către Iran a forțelor islamice nestatale, în principal Hezbollah.
„Prin urmare, obiectivul Israelului în război a fost de a provoca prăbușirea regimului iranian.
În octombrie 2024, Israelul a invadat Libanul, unde sunt desfășurate forțe importante Hezbollah, în încercarea de a distruge gruparea.
Încetarea focului dintre SUA și Iran acoperă Libanul, pe care israelienii au refuzat să-l accepte până în acest moment. Prim-ministrul Benjamin Netanyahu consideră Hezbollah o amenințare fundamentală pentru Israel.
- Acest lucru a dus la o posibilă ruptură cu Statele Unite în negocierile viitoare.
- Pentru Israel, pierderea sprijinului american ar fi periculoasă, dacă nu chiar catastrofală.
- Dar același lucru s-ar putea spune despre încheierea prematură a războiului cu Hezbollah.
Există deja o opoziție semnificativă în Israel față de Netanyahu. Posibilitatea ca acesta să riște o ruptură semnificativă cu Statele Unite generează o ostilitate și mai mare. Acest lucru îl lasă pe Netanyahu într-o poziție dificilă, una care i-ar putea pune capăt carierei politice”, continuă George Fridman.
Iran. „Adevăratul guvern al Iranului este Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice”
Iranul însuși se află într-o poziție internă dificilă.
„Demonstrațiile masive antiguvernamentale dinaintea începerii războiului au dezvăluit o ostilitate semnificativă și răspândită față de guvern.
- Adevăratul guvern al Iranului este Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, care i-a reprimat brutal pe demonstranți.
- Dar, acum, IRGC însuși pare, de asemenea, semnificativ divizat între cei care sunt dispuși să ajungă la orice acord cu Statele Unite, oricât de limitat, și cei care văd acest lucru ca o trădare a principiilor fundamentale care îi călăuzesc.
- Este mai greu de văzut puterea relativă a acestor două facțiuni decât de văzut diviziunile dintre SUA și Israel.
Dar acestea există, deoarece facțiunea care a înăbușit demonstrațiile are în mod clar valori diferite de cea dispusă să ajungă la un armistițiu cu Statele Unite și să negocieze”, avertizează George Fridman.
File picture, dated on December 14, 2016, of Mojtaba Khamenei, son of Ayatollah Ali Khamenei, who has just been named Iran’s new Supreme Leader, seen in Tehran, Iran. Photo by Reza B/Middle East Images/ABACAPRESS.COM
„Toate cele trei națiuni combatante au diviziuni politice profunde”
În conflictele în care populația este profund divizată, capacitatea de a continua războiul este limitată.
„În acest moment, s-ar părea că toate cele trei națiuni combatante au diviziuni politice profunde.
Prin urmare, dimensiunea geopolitică – forța care determină națiunile să poarte războaie și să le pună capăt – se confruntă în toate cele trei națiuni cu forțe politice interne puternice.
Ar putea remodela considerațiile geopolitice.
- Este cererea SUA de a pune capăt programului nuclear al Iranului – un imperativ geopolitic – mai puternică decât realitatea politică internă?
- Este nevoia geopolitică a Israelului de a distruge Hezbollah mai mare decât nevoia sa geopolitică de legături strânse cu America și ce este mai important pentru cetățenii săi?
- Depășește nevoia geopolitică ca Iranul să fie mai sigur – ca putere nucleară – diviziunile ideologice ale națiunii?
Atât între IRGC și populație, care și-a arătat ostilitatea față de regim, cât și între facțiunea IRGC care dorește să continue războiul și facțiunea care, temându-se de înfrângere, dorește să-i pună capăt?”, se întreabă George Fridman.
„Politica internă va influența puternic politicile și strategiile fiecărei națiuni”
O analiză geopolitică a acestui război particular trebuie să confrunte realitatea politică din interiorul fiecărei națiuni.
„Politica internă va influența puternic politicile și strategiile fiecărei națiuni.
În efortul de a gestiona disidența internă, fiecare parte va spune lucruri care le forțează pe celelalte două să răspundă. Este o dinamică care subminează procesul de negociere.
- Acest lucru ar putea însemna că o înțelegere între toate părțile este imposibilă.
- Având în vedere dinamica și imprevizibilitatea dimensiunii politice, aceasta ar putea reprezenta o soluție stabilă.
- În timp ce considerațiile geopolitice sunt mai ușor de prezis, rezultatele politice sunt mai puțin fiabile.
- Mai ales că toate cele trei țări sunt din ce în ce mai divizate politic.
Ne aflăm într-un moment ciudat, când nevoile tuturor celor trei națiuni sunt în continuă schimbare. Procesul decizional este modelat de disonanța dintre elitele lor respective”, încheie George Fridman.
MAI MULT GANDUL.RO





