Cuvântul „solstițiu” provine din cuvintele latinești „sol”, care înseamnă soare, și „stitium”, care poate însemna „pauză” sau „oprire”, scrie AP. Solstițiul de vară este sfârșitul marșului anual al soarelui spre cer, când acesta face cel mai lung și mai înalt arc al său. Vestea proastă pentru iubitorii de soare: apoi începe să se retragă, iar zilele vor deveni puțin mai scurte în fiecare zi până la sfârșitul lunii decembrie.
Oamenii au marcat solstițiile de eoni prin festivaluri și monumente, inclusiv sărbătorile de ajun de la solstițiul de vară din Suedia și Stonehenge, care a fost conceput pentru a se alinia cu traiectoriile soarelui la solstiții.
Pe măsură ce Pământul se rotește în jurul Soarelui, o face sub un anumit unghi, ceea ce face ca lumina și căldura soarelui să cadă inegal asupra jumătăților nordică și sudică a planetei pentru cea mai mare parte a anului.
Solstițiile marchează momentele în care Pământul este înclinat cel mai mult, fie spre, fie spre depărtare de Soare. Aceasta înseamnă că emisferele primesc cantități foarte diferite de lumină solară, iar zilele și nopțile sunt cele mai inegale.
Cea mai scurtă noapte din an
La solstițiul de vară din emisfera nordică, jumătatea superioară a Pământului se înclină spre soare, creând cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an. Solstițiul de vară cade între 20 și 22 iunie. Anul acesta este 21 iunie.
Opusul se întâmplă la solstițiul de iarnă din emisfera nordică: jumătatea superioară a Pământului se înclină cel mai mult față de soare, ceea ce duce la cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului. Solstițiul de iarnă cade între 20 și 23 decembrie.
MAI MULT MEDIAFAX
