O dispută diplomatică între Polonia și Ucraina, declanșată de un decret semnat de Volodimir Zelenski privind Armata Insurgentă Ucraineană (UPA), riscă să tensioneze relațiile dintre doi dintre cei mai importanți aliați din Europa de Est. Miza depășește însă politica actuală și atinge una dintre cele mai dureroase răni istorice ale regiunii.
Relațiile dintre Varșovia și Kiev traversează unul dintre cele mai delicate momente de la începutul invaziei ruse în Ucraina, după ce o controversă legată de memoria istorică a reaprins tensiuni vechi de decenii între cele două state.
Premierul polonez Donald Tusk a încercat să calmeze spiritele, avertizând că actuala confruntare politică reprezintă o greșeală strategică ce poate afecta atât Polonia, cât și Ucraina.
„Implicarea într-un conflict între politicienii din Polonia și Ucraina este o greșeală strategică care va afecta ambele părți: din punct de vedere economic, geopolitic și al reputației. Iar în politică, după cum știm, o greșeală este mai gravă decât o infracțiune. În discuțiile cu partenerii mei europeni, mă străduiesc să reduc la minimum pierderile și să diminuez tensiunile. Nu este o sarcină ușoară”, a scris Tusk.
Brnięcie w konflikt polityków w Polsce i w Ukrainie to strategiczny błąd, na którym stracą obie strony: biznesowo, geopolitycznie i reputacyjnie. A w polityce, jak wiadomo, błąd jest gorszy od zbrodni. W rozmowach z moimi europejskimi partnerami staram się minimalizować straty i…
— Donald Tusk (@donaldtusk) June 21, 2026
Totul a escaladat după ce președintele polonez Karol Nawrocki a decis să îi retragă președintelui ucrainean Volodimir Zelenski „Ordinul Vulturului Alb”, cea mai înaltă distincție a statului polonez. Reacția Kievului a fost imediată, liderul ucrainean returnând oficial decorația primită din partea statului polonez.
Volodimir Zelenski a declarat că președintele polonez Karol Nawrocki i-a retras cea mai înaltă distincție de stat din cauza luptelor politice interne, adăugând că comportamentul acestuia este similar cu cel al fostului prim-ministru maghiar Viktor Orbán.
„Consider că este vorba exclusiv de un proces electoral. Președintele Karol Nawrocki se luptă pentru funcția de prim-ministru din partea partidului său împotriva prim-ministrului Tusk. Nu are nicio legătură cu noi – este o chestiune internă a lor”, a declarat Zelenski, citat de KievPost.
El a adăugat că Nawrocki stârnește ostilitate față de ucraineni pentru propriul său câștig politic, făcând o comparație cu fostul prim-ministru maghiar.
„Asta a făcut Orbán. Este o treabă proastă. Cred că se va termina rău”, a declarat Zelensk.
Sursa video – X/@chrzanikx
Un acronim, două memorii istorice foarte diferite
La originea scandalului se află însă un decret semnat de Zelenski în mai 2026. Cu ocazia aniversării Forțelor de Operațiuni Speciale ale Ucrainei, Zelenski a acordat Centrului Independent de Operațiuni Speciale „Nord”, una dintre unitățile de comando de elită ale țării, titlul onorific de „Eroii UPA”. Decretul descria această măsură ca parte a eforturilor de a restabili tradițiile istorice ale forțelor armate ucrainene și recunoștea serviciile remarcabile ale unității în apărarea independenței și integrității teritoriale a țării în timpul războiului împotriva Rusiei.
Reacția Poloniei a fost imediată și remarcabil de unitară. Politicienii de pe întreg spectrul politic, de la stânga până la dreapta conservatoare, au condamnat decizia Kievului. Oficialii guvernamentali au calificat-o drept „inacceptabilă”, argumentând că aceasta lezează memoria victimelor masacrelor din Volinia. Ministerul Afacerilor Externe al Poloniei a avertizat, de asemenea, că această măsură ar putea oferi muniție proaspătă propagandei ruse, permițând Kremlinului să prezinte Ucraina într-o lumină negativă și să submineze sprijinul occidental pentru Kiev.
Pentru mulți ucraineni, intensitatea reacției poloneze poate părea de neînțeles. Ucraina duce un război pentru supraviețuire împotriva Rusiei, iar Polonia rămâne unul dintre cei mai apropiați aliați ai săi și, totodată, una dintre „porțile centrale” de înarmare ale Kievului cu arme occidentale. De ce, atunci, fiecare omagiu oficial adus Armatei Insurgente Ucrainene (UPA) declanșează reacții atât de puternice la Varșovia?
Pentru mulți analiști occidentali, disputa poate părea doar o altă chestiune istorică din Europa de Est. În realitate, ea atinge chestiuni mult mai profunde: memoria victimelor, narațiunile naționale concurente și întrebarea dacă este posibil să se onoreze o organizație care a luptat pentru libertate și, în același timp, a comis atrocități în masă.
La baza controversei se află o diferență fundamentală în modul în care polonezii și ucrainenii își amintesc aceeași organizație.
Ce văd ucrainenii
Pentru mulți ucraineni, Armata Insurgentă Ucraineană (UPA) reprezintă rezistența și lupta pentru independența națională. Luptătorii săi s-au confruntat cu forțele sovietice, au opus rezistență NKVD-ului și au căutat să păstreze visul unui stat ucrainean independent mult timp după cel de-al Doilea Război Mondial.
În urma agresiunii Rusiei din 2014 și a invaziei sale pe scară largă din 2022, acest aspect al istoriei a devenit și mai important. În ochii multor ucraineni, UPA simbolizează rezistența împotriva imperialismului rus. Pentru soldații de astăzi care luptă lângă Bahmut, Avdiivka sau Harkiv, aceasta face parte dintr-o tradiție de luptă pentru libertate.
De aceea, mulți ucraineni nu înțeleg protestele polonezilor. Din perspectiva lor, criticile aduse UPA par un atac la adresa eroilor naționali ucraineni din timpul războiului lor de independență.
Ce văd polonezii
În Polonia, însă, UPA este amintită cu totul altfel.
Pentru majoritatea polonezilor, organizația este indisolubil legată de masacrele din Volinia și de uciderile în masă ale civililor polonezi din Volinia și Galiția de Est din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Victimele erau în marea majoritate civili – femei, copii și bătrâni. Potrivit istoricilor polonezi, peste 100.000 de polonezi au fost uciși. În Polonia, aceste evenimente sunt recunoscute pe scară largă ca un „genocid” istoric ce nu va fi uitat niciodată.
Un detaliu important, adesea trecut cu vederea în străinătate, este faptul că atât autorii infracțiunilor, cât și victimele erau, din punct de vedere juridic, cetățeni ai celei de-a Doua Republici Poloneze. La momentul masacrelor, nu exista un stat ucrainean independent. Prin urmare, atunci când statul ucrainean onorează UPA, mulți polonezi nu văd acest gest ca pe o comemorare a luptei pentru independență, ci mai degrabă ca pe o glorificare a unei organizații responsabile de moartea compatrioților lor.
Această diferență de memorie istorică este ceea ce mulți observatori străini nu reușesc să înțeleagă. Pentru majoritatea ucrainienilor, UPA simbolizează rezistența împotriva dominației sovietice. Pentru majoritatea polonezilor, ea este amintită în primul rând pentru uciderea în masă a civililor polonezi.
De aceea, mulți din Varșovia susțin că o organizație responsabilă de curățarea etnică nu poate fi celebrată fără a se confrunta deschis cu acea parte a moștenirii sale, indiferent de rolul său ulterior în rezistența împotriva comunismului.
De ce este această dispută atât de încărcată emoțional?
Să ne imaginăm un scenariu în care un stat european onorează o formațiune militară exclusiv pentru lupta sa împotriva totalitarismului, ignorând faptul că aceeași formațiune comisese anterior crime în masă împotriva civililor. Așa percep mulți polonezi politica istorică contemporană a Ucrainei față de UPA.
Problema nu constă în recunoașterea faptului că UPA a luptat împotriva sovieticilor. Problema este că statul ucrainean subliniază adesea doar acest aspect al activităților organizației, în timp ce minimizează sau trece sub tăcere responsabilitatea acesteia pentru crimele comise împotriva polonezilor.
Există un alt context important care este adesea trecut cu vederea în străinătate. De mulți ani, Polonia solicită permisiunea de a efectua căutări și exhumări la scară largă ale victimelor din Volinia. Pentru familiile celor uciși, aceasta este o chestiune de demnitate umană fundamentală: găsirea rămășițelor celor dragi și asigurarea unei înmormântări demne.
În Polonia, există un sentiment generalizat că acest proces a avansat prea încet și s-a confruntat mult timp cu obstacole administrative din partea ucraineană.
Prin urmare, atunci când apar în același timp gesturi de omagiere a UPA, mulți polonezi le percep ca pe o lipsă de empatie față de victime. Din punctul lor de vedere, pare că memoria insurgenților este considerată mai importantă decât memoria civililor uciși.
Se întrevede sfârșitul alianței polono-ucrainene?
Răspunsul pe scurt este „depinde”. Aceasta este una dintre cele mai mari linii destabilizatoare promovate atât de propaganda rusă, cât și de unii comentatori străini aliniați retoricii de la Kremlin. În realitate, criticile actuale ale Poloniei la adresa decretului lui Zelenski nu semnifică o schimbare a cursului său geopolitic.
Varșovia rămâne unul dintre cei mai importanți parteneri ai Kievului. Majoritatea covârșitoare a elitelor politice poloneze consideră în continuare Rusia drept principala amenințare la adresa securității europene și susține lupta Ucrainei pentru independență. În același timp, polonezii se așteaptă ca un parteneriat strâns să se bazeze pe respect și înțelegere reciprocă, inclusiv pe respectul față de problemele istorice delicate.
Critica adusă UPA nu înseamnă susținerea narațiunii rusești. Dimpotrivă, mulți politicieni polonezi susțin că glorificarea UPA oferă Kremlinului argumente gata pregătite pentru propaganda sa privind o „Ucraină nazistă”.
Din perspectiva Varșoviei, astfel de decizii nu întăresc Kievul, ci, dimpotrivă, îngreunează menținerea sprijinului internațional pentru Ucraina.
Ce ar trebui să înțeleagă ucrainenii?
Majoritatea polonezilor nu pun la îndoială dreptul Ucrainei la propria memorie națională sau la onorarea celor care au luptat pentru independența țării. Problema apare atunci când memoria luptei pentru libertate eclipsează complet memoria victimelor.
Indignarea polonezilor nu provine în primul rând din ostilitate față de Ucraina. Ci mai degrabă din convingerea că o reconciliere autentică între națiuni necesită recunoașterea întregului adevăr istoric, inclusiv a aspectelor sale cele mai dureroase.
Pentru mulți polonezi, drumul Ucrainei către integrarea deplină în Uniunea Europeană nu trece doar prin reforme economice, succese militare sau aderarea la instituțiile occidentale. El necesită, de asemenea, o confruntare sinceră cu propria istorie.
MAI MULT GANDUL.RO
