Analiza detaliată a modului în care Directiva TVA redefinește tranzacția ca un tot unitar scoate la iveală o realitate profundă a statului modern, dreptul pozitiv recreează artificial activitatea economic pentru a deservi interesele de trezorerie. Argumentul conform căruia consumatorul final achiziționează „un produs de 150 de euro”, și nu „benzină de 100 de euro plus o acciză de 50 de euro”, reprezintă o ficțiune juridică. Disocierea operată de instanțele europene între obiectul fiscal al accizei (descurajarea consumului sau internalizarea unor costuri) și cel al TVA (taxarea generală a consumului) blochează orice tentativă de contestare în baza principiului ne bis in idem.
MAI MULT REALITATEA