Mai multe state membre ale Uniunii Europene analizează posibilitatea transferării migranților cu cereri de azil respinse în centre speciale din Africa și Asia. Inițiativa ar putea schimba radical politica europeană privind migrația și returnările de imigranți.
Uniunea Europeană pregătește una dintre cele mai ambițioase reforme din ultimii ani în domeniul migrației. Un grup de state membre analizează posibilitatea înființării unor centre de returnare în afara spațiului comunitar, unde să fie transferați migranții care au epuizat toate căile legale de a rămâne în UE, scrie Politico.eu.
Potrivit unor surse diplomatice europene, Rwanda și Uzbekistan se află printre principalele țări luate în calcul pentru găzduirea acestor facilități, în timp ce Uganda este discutată în culisele negocierilor.
Inițiativa reprezintă un nou test pentru strategia europeană de externalizare a gestionării migrației, după ce proiecte similare promovate de Marea Britanie, Danemarca și Italia au întâmpinat numeroase obstacole juridice și politice.
Statele UE vor primele centre de returnare începând cu 2027
Planurile au prins contur după adoptarea unei noi legislații europene care permite statelor membre să înființeze centre de returnare în țări din afara Uniunii Europene, cu condiția respectării drepturilor fundamentale și a normelor internaționale.
Mai mult de jumătate dintre cele 27 de state membre au cerut recent accelerarea procesului de implementare. Printre principalele țări care susțin această abordare se numără Danemarca, Austria, Grecia, Germania și Țările de Jos.
„Obiectivul nostru este să încheiem primele acorduri pentru crearea acestor structuri în 2026, astfel încât acestea să fie operaţionale începând cu 2027”, a declarat premierul grec, Kyriakos Mitsotakis.
Conform noilor reguli, centrele vor găzdui exclusiv persoane cărora li s-a respins definitiv dreptul de ședere în Uniunea Europeană și care urmează să fie returnate în țările de origine. Acest model diferă semnificativ de proiectele anterioare promovate de Marea Britanie, Danemarca sau Italia, care vizau transferul solicitanților de azil înainte de finalizarea procedurilor.
Rwanda și Uzbekistan sunt considerate opțiuni viabile și datorită relațiilor financiare deja existente cu Bruxelles-ul. Uniunea Europeană a anunțat anterior investiții de aproximativ 900 de milioane de euro în Rwanda prin programul Global Gateway și granturi de 119 milioane de euro pentru Uzbekistan.
Critici dure privind respectarea drepturilor omului
Deși susținătorii proiectului consideră că noile reguli oferă un cadru juridic mai clar decât tentativele anterioare, inițiativa se confruntă deja cu opoziție puternică. Mai multe state membre, inclusiv Franța și Spania, și-au exprimat rezervele față de această strategie.
„Nu am văzut niciodată un centru de returnare într-o ţară terţă care să funcţioneze cu adevărat. Nu sunt sigur că asta reprezintă Europa noastră”, a declarat Emmanuel Macron.
Și reprezentanții organizațiilor internaționale avertizează asupra riscurilor pe care le-ar putea implica transferarea migranților în afara granițelor Uniunii Europene.
„Refugiaţii se confruntă cu riscul de a fi trimişi într-o ţară unde ar putea suferi prejudicii ireparabile”, a declarat Jean-Nicolas Beuze, activist cu peste două decenii în cadrul ONU în domeniile drepturilor omului.
Critici au venit și din Parlamentul European.
„Prin crearea unor astfel de centre în Uzbekistan sau Rwanda, nu vom avea, aşadar, nicio garanţie că drepturile omului sunt respectate”, a afirmat Mélissa Camara, europarlamentar.
În schimb, susținătorii proiectului afirmă că respectarea drepturilor omului va reprezenta o condiție obligatorie pentru orice acord semnat cu statele gazdă.
„Protecţia drepturilor omului va fi un criteriu de referinţă”, a declarat Nicholas Ioannides.
El a precizat că Uniunea Europeană dorește implicarea unor organizații internaționale precum Organizația Internațională pentru Migrație și Agenția ONU pentru Refugiați pentru monitorizarea respectării standardelor internaționale.
Dacă vor fi aprobate, aceste centre ar putea marca cea mai importantă schimbare de paradigmă în politica europeană privind migrația din ultimul deceniu, într-un moment în care presiunea migratorie continuă să reprezinte una dintre principalele provocări pentru guvernele europene.
MAI MULT GANDUL.RO
