4 decenii de la Cernobîl. Dosare declasificate Stasi: Campania sovietică de minimizare a catastrofei nucleare a grăbit căderea Blocului estic

Accidentul nuclear de la Cernobîl, survenit la 26 aprilie 1986, este una dintre cele mai grave conflagrații ale secolului 20, unul marcat de două războaie mondiale catastrofale și alte tragedii. La acea dată, inginerii sovietici efectuau un test de siguranță de rutină la centrala nucleară de la Cernobîl. O combinație fatală între un defect de proiectare și erori umane a dus la explozia reactorului 4. Accidentul a eliberat în atmosferă o cantitate de material radioactiv de sute de ori mai mare decât cea produsă de bomba atomică aruncată de americani asupra Hiroshimei. Arhivele secrete ale Stasi, fostul serviciu secret al Germaniei de est, țară satelit a URSS, relevă detalii interesante despre strategia comuniștilor de mușamalizare a catastrofei nucleare de la Cernobîl, aflat acum pe teritoriul Ucrainei.

Deși incidentul a avut loc în apropiere de Kiev, norul radioactiv a fost detectat rapid în mare parte din Europa. Totuși, autoritățile sovietice au încercat să limiteze drastic informațiile despre amploarea reală a dezastrului.

Stasi deține documentele secrete ale KBG legate de catastrofă

Timp de decenii, cercetători, lideri politici și grupuri de lobby au lucrat intensuv pentru a ascunde efectele teribile explozii. În vreme ce știința ne-a permis să înțelegem circumstanțele exploziei, ne-a luat mai mult timp să descoperim straturile de management prost, neglijență și dezinformare care au genetat suferință umană, colaps ecologic și pagube economice.

Una din problemele cheie ale accidentului este faptul că multe din documentele sovietice oficiale, precum cele ale KGB, se află la Moscova, fiind inaccesibile oamenilor, cu excepția câtorva agenții guvernamentale ruse. Din fericire, există dosarele secrete din arhiva Stasi, serviciul secret al Germanie de Est, fost satelit sovietic. O serie de documente oficiale au rămas aici după căderea Zidului Berlinului, scrie The Conversation. Aceste dosare ne permit să evaluăm mai precis managementul defectuos al crizei ecologice de la Cernobîl, întrucât Stasi și KGB au purtat o corespondență vie pe această temă.

Acces controlat la adevăr

Un jurnalist al acestei publicații a consultat timp de 3 ani aceste arhive Stasi, cercetând modul cum s-a creat dezinformarea în fostul bloc Estic. S-a întâlnit cu funcționari ai arhivelor Stasi din Berlin și a vizitat camerele originale de arhivă ale sediului fostului serviciu secret.

După reunificarea Germaniei, în anul 1991, o lege specială a permis declasificarea unor documente, oferind cercetătorilor acces neîngrădit la corespondența dintre Stasi și KGB. Analiza acestor documente relevă faptul că, în particular, ambele servicii erau conștiente de amploarea dezastrului. Acestea colectau minuțios date despre victimele spitalizate, nivelurile de radiații, culturile afectate și animale contaminate. În public însă, mesajul era unul complet diferit, menit să ascundă proporțiile devastatoare catastrofei.

Ambele servicii au ținut ascunse aceste date, de teamă nu că radiațiile ar putea fi dăunătoare populațiilor afectate, ci că reputația țărilor lor ar putea fi știrbită.

Gorbaciov a cerut mușamalizarea dezastrului

În consecință, gestionarea informației presei a devenit o prioritate zero pentru autorități. Liderul sovietic Mihail Gorbaciov (foto) ar fi sugerat ca accidentul să fie prezentat drept un incident survenit în timpul unor lucrări de modernizare. Motivul era evident – a evita prejudicierea imaginii tehnologiei sovietice, o adevărată glorie a URSS.

“Când informăm publicul, le vom spune că instalația nucleară era în renovare la acel moment, ca să afecteze negativ echipamentul reactorului nostru”, a declarat Gorbaciov la ședința extraordinară a biroului politic reunită în acest sens.

Un alt lider al puterii sovietice, Nikolai Ryzhov, a sugerat să fie pregătite 3 comunicate de presă diferite: unul pentru popoarele Sovietelor, unul pentru statele satelite ale URSS și altul țintit pentru Europa, Statele Unite și Canada. În Germania de Est, informațiile transmise populației susțineau că nu există „niciun pericol”. Documentele interne confirmau însă indubitabil prezența contaminării radioactive.

Neîncredere, anxietate și porții de adevăr

În anii ’80, mulți cetățeni din Germania de Est puteau recepționa posturi occidentale de radio și televiziune. Inevitabil, diferențele flagrante dintre relatările oficiale ale guvernelor și cele externe au semănat neîncredere în rândul oamenilor. Rezultatul a fost o stare generalizată de confuzie: știau că nu li se spune adevărul, însă nu puteau ști exaxt care e adevărul.

De notat că propaganda sovietică și est-germană nu urmărea neapărat convingerea a populației, ci mai degrabă crearea unor informații atât de contradictorii încât să contracareze întrebările.

Cum au încercat nemții și sovieticii să scape de hrana contaminată

• Documentele Stasi mai arată că autoritățile germane erau alarmate de consecințele economice asupra țării. După ce populația a conștientizat pericolul, a început să evite produsele suspectate de contaminare. Cererea pentru lactate și produse agricole a scăzut drastic. Copiii refuzau să mai bea lapte la grădiniță, iar germanii au încetat să mai cumpere diverse alimente.

• Cu un asemenea exces alimentar, guvernul est-german a încercat să își crească exporturile către Germania de Vest.  Însă, țara soră a introdus controale stricte de radiații la frontieră. Vehiculele care emiteau anumite niveluri de radiații erau oprite imediat. În unele cazuri, angajații de rang inferior ai Stasi au fost trimiși chiar să decontamineze vehicule, expunându-se astfel riscurilor.

Planul de export alimentar al Germaniei de Est era copiat după unul similar propus de guvernul sovietic. Totuși, strategia sovietică era diferită. Prevedea exportul bunurilor alimentare contaminate nu în afara țării, ci în “majoritatea regiunilor” din componența Uniunii Sovietice, cu “excepția Moscovei”.

Tactica Batista pe țambal a URSS a precipiat căderea Blocului Estic

Documentele studiate în arhivele Stasi mai dezvăluie un lucru interesant. La momentul înființării sale, în anul 1950, la scurt timp după înfrângerea Germaniei naziste, Stasi era perceput de unii dintre angajații săi ca un instrument al construirii unei societăți mai echitabile. Însă, până în anii ’80 însă, mulți își pierduseră această crez.

Deși au conlucrat mai mulți factori istorici și sociali la căderea blocului comunist, modul în care guvernele URSS și Germaniei de Est au gestionat catastrofa nucleară de la Cernobîl a contribuit semnificativ la exacerbarea și răspândirea unui sentiment negativ tot mai popular față de regimul comunist. În Germania de Est, campania de dezinformare a întărit mesajul că statul nu are ca preocupare majoră interesele cetățenilor. Mai mult, este apt să sacrifice sănătatea și bunăstarea lor pentru a-și menține o anumită imagine, mai arată arhivele Stasi.

AUTORUL RECOMANDĂ

„Celălalt Cernobîl”, un secret păstrat de ruși vreme de 30 de ani! Povestea nerostită a primului mare accident nuclear din istorie

35 de ani de la Cernobîl. Povestea lui Valeri Legasov, eroul care s-a sinucis la doi ani și o zi de la tragedie