26 aprilie 1986 rămâne una dintre cele mai negre date din istoria modernă. La ora 01:23:50, reactorul 4 al Centrala Nucleară de la Cernobîl a explodat în urma unor teste de siguranță eșuate, iar incendiul rezultat a aruncat în atmosferă cantități uriașe de particule radioactive. Norul s-a extins rapid peste vestul Uniunii Sovietice și nord-estul Europei, contaminând regiuni întinse, conform studiilor istorice și documentelor analizate de Dr. Simion Gheorghiu de la Institutul de Istorie Nicolae Iorga.
Dezastrul a fost catalogat drept cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX-lea și este considerat de numeroși istorici un moment care a accelerat prăbușirea Uniunea Sovietică, contribuind indirect la schimbările din 1989.
Informația ajunge târziu la București
Însă, dincolo de explozie, reacția autorităților comuniste din România a fost una întârziată, dependentă de Moscova și marcată de lipsa informațiilor reale.
Nicolae Ceaușescu a fost informat oficial despre accident abia pe 30 aprilie 1986. Conform documentelor prezentate de Dr. Simion Gheorghiu, pe baza arhivelor militare și a informărilor Ministerului Apărării Naționale, raportul transmis de ministrul Vasile Milea indica faptul că norul radioactiv ar afecta Finlanda, Suedia, Norvegia și nordul Poloniei, fără a pune în pericol România.
Explozia de la Cernobîl putea fi evitată? O nouă serie de documente declasificate relevă detalii uluitoare: Catastrofa din 1986 nu a fost primul incident / Sursă FOTO: Pixabay
Aceeași informare avertiza totuși că o eventuală schimbare a direcției vântului ar putea aduce norul radioactiv și deasupra României.
Direcția vântului s-a modificat rapid, iar norul radioactiv a traversat sudul Ucrainei și s-a îndreptat peste Marea Neagră, ceea ce a dus la creșteri ale nivelului de radiații și în România.
Prima reacție oficială din partea lui Ceaușescu: abia pe 1 mai
Nicolae Ceaușescu a convocat Comitetul Politic Executiv pe 1 mai 1986, la cinci zile după accident. În cadrul acestei ședințe s-a discutat despre creșterea radioactivității și despre măsurile care trebuie luate.
S-a stabilit monitorizarea permanentă a radiațiilor, controlul alimentelor și al apei, verificarea persoanelor la graniță și pregătirea sistemului medical pentru eventuale cazuri de iradiere. Aceleași surse arată însă că aceste decizii au fost luate în lipsa unor informații complete, România depinzând de datele venite din URSS.
Elena Ceaușescu: „Trebuie să facem să ni se răspundă oficial”
Conform informațiilor prezentate de Dr. Simion Gheorghiu, conducerea de partid din România a încercat să obțină de la partea sovietică detalii privind situația și măsurile necesare. În acest scop, a fost convocat ambasadorul Uniunea Sovieticăla București.
Potrivit acelorași surse, solicitările românești nu au primit răspunsuri imediate. În discuțiile interne este consemnat faptul că Elena Ceaușescu a cerut transmiterea unei poziții oficiale din partea Moscovei, în condițiile lipsei de informații complete: ”Trebuie să facem să ni se răspundă oficial”.
Abia la 1 mai 1986, ambasadorul sovietic E.M. Țiajelnikov a transmis un răspuns oficial, în care se preciza că situația este sub control, că au fost luate măsuri pentru limitarea consecințelor accidentului, iar nivelul radiațiilor este scăzut, conform documentelor citate.
Informarea populației: controlată și incompletă
Tot pe 1 mai a fost luată decizia informării populației. Comunicarea oficială a fost însă vagă, fără date concrete despre nivelul radiațiilor.
Presa din România a început să publice informații abia după aprobarea conducerii de partid, acestea fiind plasate în paginile secundare și bazate în mare parte pe comunicate ale agenției sovietice TASS. Aceleași surse arată că aceste informări au continuat până la 15 mai, după care subiectul a dispărut complet din ziare.
Pastilele de iod și reacția populației
După 1 mai, populației i s-au distribuit pastile de iodură de potasiu. Profesorul Constantin Dumitrache explica faptul că această măsură avea rolul de a bloca absorbția iodului radioactiv în glanda tiroidă.
Distribuirea pastilelor a avut însă și un efect psihologic puternic. Lipsa informațiilor clare a alimentat zvonurile și neîncrederea, iar pentru mulți români pericolul a fost perceput mai degrabă prin tăcerea autorităților decât prin date concrete.
Sursă Foto – Profimedia
Întâlnirea Ceaușescu – Gorbaciov
Pe 16 mai 1986, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Liderul român a semnalat creșterea nivelului de radiații în România și lipsa de informații.
Răspunsul sovietic a fost surprinzător. Gorbaciov a minimalizat impactul și a susținut că situația este sub control, afirmând că în afara zonei de 30 de kilometri viața se desfășoară normal.
Recomandarea autorului:
- Imagini dramatice surprinse din dronă, cu casele mistuite de foc din Soveja. Amploarea dezastrului e copleșitoare
- Declarația care a aprins teoriile conspirației. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a spus, înaintea evenimentului, că „se vor trage focuri de armă în sală”
- Mărturia româncei Tamila Cristescu care s-a aflat la evenimentul lui Trump, unde a avut loc atacul armat: „A fost o experiență groaznică. În momentul în care au răsunat focurile de armă, totul s-a transformat în panică”
