Raportul arată diferențe majore între localitățile din România în privința capacității de a colecta impozitele pe proprietate, adică impozitele pe clădiri, terenuri și mijloace de transport. Aceste venituri sunt printre cele mai importante surse proprii ale bugetelor locale și se află direct în responsabilitatea administrațiilor locale.
Potrivit raportului, există primării care au un grad de colectare de 100%, dar și localități unde gradul de colectare coboară până la 2%. Diferențele arată nu doar nivelul de conformare fiscală al contribuabililor, ci și capacitatea administrativă a primăriilor de a urmări, încasa și gestiona creanțele locale.
Zone fruntașe și zone codașe la colectare
Gradul de colectare a fost calculat ca raport între totalul veniturilor încasate și al stingerilor de creanțe, pe de o parte, și totalul creanțelor raportate, inclusiv cele din anul curent și din anii anteriori, pe de altă parte.
La vârful clasamentului se află localități care au raportat colectare integrală. Exemplele menționate în raport sunt Husasău de Tinca, din județul Bihor, și Oncești, din județul Maramureș, ambele cu un grad de colectare de 100%. Alte localități cu nivel foarte ridicat sunt Concești, din județul Botoșani, cu 99%, și Păuca, din județul Sibiu, cu 97%.
La polul opus, raportul identifică UAT-uri cu un grad de colectare extrem de redus. Grajduri, din județul Iași, apare cu doar 2%, iar Slobozia Bradului, din județul Vrancea, cu 4%. Alte exemple sunt Poșta Câlnău, din județul Buzău, cu 8%, Homocea, din județul Vrancea, cu 10%, Pardina, din județul Tulcea, cu 10%, și Turnu Măgurele, din județul Teleorman, cu 17%
.
Raportul arată că zonele cu grad redus de colectare sunt concentrate mai ales în Moldova, Dobrogea, sudul Munteniei și Oltenia, unde există numeroase UAT-uri cu valori sub 40%. Aceste rezultate sunt corelate cu lipsa zonelor urbane funcționale puternice, gradul ridicat de sărăcie și veniturile scăzute ale populației.
În schimb, în Transilvania, Banat, zona metropolitană București–Ilfov, precum și în județele Constanța și Brăila, se observă mai multe localități care ating sau depășesc rate de colectare de 65%. Aceste valori pot indica o administrare fiscală mai riguroasă, baze de date locale mai bine actualizate și un grad mai mare de conformare voluntară din partea contribuabililor.
Diferențele sunt importante pentru că impozitele pe proprietate reprezintă una dintre puținele surse de venit aflate cu adevărat la dispoziția administrației locale. Spre deosebire de fondurile europene, subvențiile de la bugetul de stat sau sumele defalcate din TVA, aceste venituri depind direct de capacitatea primăriei de a-și administra baza fiscală.
Un grad scăzut de colectare reduce autonomia financiară a localităților. Primăriile care nu își colectează eficient impozitele devin mai dependente de transferurile de la bugetul central și au mai puțini bani pentru întreținerea drumurilor, iluminat public, servicii locale, investiții, reparații sau cofinanțarea proiectelor.
Raportul indică faptul că nivelul redus de colectare poate avea mai multe cauze: venituri scăzute ale populației, baze de date incomplete, inventare neactualizate ale proprietăților, lipsa personalului calificat, mobilizare slabă în urmărirea creanțelor sau capacitate administrativă redusă.
Autoritățile locale nu au datele la zi și pierd bani
În unele cazuri, problema nu este doar că oamenii nu plătesc, ci și că administrația locală nu are o evidență completă și actualizată a proprietăților impozabile. Raportul notează că, în România, există multe situații în care autoritățile locale nu prezintă valoarea maximă de impozite pe care o pot colecta, iar proiecțiile bugetare nu au ca referință nivelul maxim de colectare raportat la valoarea pieței.
Acest lucru înseamnă că unele localități pot avea un potențial fiscal mai mare decât cel reflectat în bugetele locale, dar nu îl folosesc. În lipsa unei evaluări corecte a bazei impozabile, primăriile pot subestima veniturile proprii și pot rămâne dependente de finanțarea de la centru.
Raportul privind Analiza Eficienței Administrației Publice Centrale și Locale a fost elaborat în 2025, la nivelul Cancelariei Prim-Ministrului, pe baza celor mai recente date oficiale disponibile la momentul redactării, aferente în principal anului 2024. Datele utilizate au fost colectate exclusiv din surse oficiale, inclusiv Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Institutul Național de Statistică, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ANRSC, Ministerul Dezvoltării, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Consiliul Concurenței, fiind prelucrate cu sprijinul Băncii Mondiale.
MAI MULT MEDIAFAX
