Jurnalistul Patrick Andre de Hillerin a scris un pamflet în versuri, pe Facebook, la adresa lui Eugen Tomac, despre momentul când premierul desemnat a lăcrimat în interviul cu Mihai Gâdea de la Antena 3, în timp ce spunea povestea gardului de sârmă ghimpată de la frontiera Basarabiei cu România.
În cursa pentru pentru cele 233 de voturi, de care guvernul său are nevoie în Parlament pentru învestire, Eugen Tomac a abandonat discursul instituțional și a recurs la o poveste personală, menită să câștige simpatia publicului și să-i aducă capital politic în rândul partidelor. Patrick Andre de Hillerin a realizat un pamflet savuros, pornind de la mărturia în lacrimi a premierului desemnat, când a povestit despre gardul de sârmă ghimpată de la granița României cu Basarabia.
„Cum se mijea de ziulică.
Și, fie soare, fie nori,
Mergeam la gard cu multă frică.Un gard de sârmă, ascuțit
Și ruginit, ca vai de el,
Mă împungea ca un cuțit,
Cât eram eu de mititel.„Tu, gard al suferinței mele,
Ce Stalin mi te-a pus în drum,
Simbol al țării celei rele
Care ne asuprește-acum.Tu, gard nenorocit, ghimpat,
M-oi răzbuna în viitor
Și-am să te umplu de căcat
La Gâdea, la Televizor!”
Strategia „lacrimilor politice” preluată de Eugen Tomac de la mentorul său, Traian Băsescu
Strategia „lacrimilor politice” a fost abordată cu succes de „mentorul”lui Eugen Tomac, și anume Traian Băsescu.
Lacrimile lui Băsescu din 2004 rămân în istoria contemporană ca fiind cele urmate de cea mai puternică acumulare de capital politic din istoria postdecembristă.
Celebra sintagmă a fost rostită de Traian Băsescu pe 2 octombrie 2004, când liderul PNL, Theodor Stolojan, și-a anunțat, printre lacrimi, retragerea din cursa prezidențială și din viața politică din motive de sănătate.
Traian Băsescu i-a mulţumit lui Stolojan pentru „şansa” pe care i-a dat-o de a constitui Alianţa PNL-PD şi l-a asigurat că, dacă va rămâne cu sufletul alături de liberali şi democraţi, această formaţiune va câştiga alegerile. Pe atunci primar al Capitalei și în cărți pentru funcția de premier, Băsescu a vorbit printre lacrimi, pentru ca ulterior să candideze la președinție și să îl scoată din cursă pe Adrian Năstase. Practic, la mai puțin de 3 luni după momentul emoțional, pe 21 decembrie 2004, Băsescu se instala deja la Cotroceni și începea în forță primul său mandat.
Conexiunea dintre Tomac și Băsescu
Între episodul cu Băsescu și cel cu Eugen Tomac la Antena 3 există o coincidență greu de ignorat: atât mentorul, cât și elevul său politic au ajuns să își propulseze ascensiunea politică printr-un discurs cu intense note emoționale în care biografia a augmentat strategia.
Relația dintre cei doi nu este una conjuncturală. Parcursul instituțional și politic al lui Eugen Tomac se suprapune aproape integral cu perioada în care Traian Băsescu a exercitat influență asupra dreptei românești.
De la Administrația Prezidențială (cooptat la Cotroceni în 2006) și pozițiile deținute în guvernele susținute de Băsescu și până la PMP, Tomac a însoțit pas cu pas cariera politică a fostului președinte, până la retragerea sa din PMP.
MAI MULT GANDUL.RO
